Povestea unui monument ascuns: Arenele Romane Zidurile unuia dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Capitalei, bine ascuns de castanii înalţi ai Parcului Carol I, răsună azi de acordurile muzicii celor mai cunoscuţi artişti internaţionali şi din România. Mulţi dintre cei care vin să îi asculte remarcă frumuseţea unică a tribunelor şi a zidurilor care îi înconjoară, însă puţini sunt cei care cunosc istoria unuia dintre cele mai frumoase treatre de vară romane din Europa. Construite pentru a sublinia latinitatea poporului român, într-o expoziţie dedicată evoluţiei sale, Arenele Romane din Bucureşti au găzduit de-a lungul timpului expoziţii, competiţii sportive, spectacole, dar şi ateliere de confecţii textile, au fost cadrul unor reconstituri simbolice sau au căzut pradă degradării. „Ai putea scrie un roman despre istoria Arenelor Romane”, spune Mihai Cernea, administratorul de azi al teatrului de vară, şi omul care cunoaşte cel mai bine construcţia care dăinuie de peste 100 de ani la marginea unuia dintre cele mai frumoase parcuri din Capitală. Construit în numai 11 luni, odată cu alte 59 de clădiri oficiale şi 88 de pavilioane particulare, teatrul de vară avea rolul de a sublinia latinitatea poporului român şi a fost locul de unde, pe 6 iunie 1906, a fost inaugurată Expoziţia Generală Română, prilejuită de sărbătorirea a 40 de ani domnie a Regelui Carol I. Câmpul Filaretului, până atunci pustiu, este transformat în mai puţin de un an într-un parc expoziţional impresionant, întins pe 42 de hectare, ce avea rolul de a înfăţişa evoluţia în timp a poporului român. Au fost construite pavilioane ce reprezentau Primaria, Camera de Comerţ, Palatul de Industrie, al Lucrărilor Publice, Pavilionul de Agricultură, Minele, Pavilionul Poştei, Palatul Artelor, Castelul Vlad Ţepeş şi multe altele, arhitectura clădirilor fiind inspirată din monumente reprezentative ale culturii şi istoriei românilor. Au avut aici paviloane particulare românii din interiorul şi din afara graniţelor statului, dar şi ţări precum Franţa, Austria, Ungaria, Italia, Elveţia sau Germania. Discursul inaugural a fost rostit de ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ion Lahovari, pe scena Arenelor Romane, alături de Regele Carol I si Regina Elisabeta. Arenă romană de luptă, adaptată Proiectate de arhitectul Leonida Negrescu și de inginerul Elie Radu, întinse pe o suprafaţă de aproximativ 6500 de m2 şi străjuite de ziduri înalte de 9 metri, Arenele Romane adaptează arhitectura clasică a teatrelor romane de luptă la necesitatea construirii unui loc pentru spectacole de vară, cu o distanţă mai mică între tribune şi interiorul arenei şi cu o scenă, explică Mihai Cernea. Liderul formaţiei Sfinx Experience şi patronul unei firme organizatoare de sectacole, Cernea administrează teatrul de vară din Parcul Carol din 2001, de când a câştigat licitaţia organizată de Ministerul Tineretului şi Sporturilor pentru închirierea pe 25 de ani a edificiului. Şi-a petrecut primii ani încerând să afle cât mai multe informaţii despre arhitectura clădirii, mai ales pentru că pentru orice reabilitarea avea nevoie de aprobarea Direcţiei Pentru Cultură a Municipiului Bucureşti, Compartimentul Monumente istorice. A mers chiar acasă la rudele unia dintre arhitecţii care au lucrat la construcţiile Expoziţiei Generale, Victor Ştefănescu, de unde a plecat cu fotografii originale de la inaugurarea Arenelor, şi a discutat cu arhitecţi specializaţi în monumente istorice. Aşa a ajuns să înveţe şi despre istoria clădirii, care este printre puţinele care a scăpat de avântul distrugător al comuniştilor. Parcul expoziţional a rezistat în forma inţială până în 1952, spune Mihai Cernea, când comuniştii au început să le dea foc clădirilor. În final, „au rămas doar câteva sculpturi, expoziţia tehnică, Arenele Romane şi Castelul lui Ţepeş”, precizează artistul. Arenele deveniseră unul dintre cele mai importante locuri pentru spectacole din Bucureşti şi din ţară. Cu trecerea timpului însă, erau din ce în ce mai puţin folosite. Remodelarea comunistă În 1966-1968 a avut loc o renovare capitală, care a venit la pachet cu modificarea arhitecturii originale. S-a turnat ciment peste gazon, au fost construite tribune noi care au închis amfiteatrul, a fost înălţată şi acoperită scena, a fost lărgită loja regală, care găzduieşte astăzi şcoala de muzică a Crinei Mardare, şi au fost construite două corpuri de clărire în spatele scenei, unde sunt acum birourile administraţiei. Au fost înlăturate toate însemnele regale, o parte dintre ele fiind descoperite de chiriaşii de azi ai Arenelor, şi au fost montate scaune pe tribune. Noul teatru de vară a continuat să găzduiască unele dintre cele mai importante spectacole din ţară, Mihai Cernea amintind faptul că s-a numărat printre cei care au urcat pe scena de aici cu formaţiile din care a făcut parte. De la fabrică de ciorapi la sală de spectacole Din anii ’80 până în anii 2000, spune artistul, Arenele au fost complet părăsite, găzduind uneori chiraşi ai statului care le foloseau pentru orice altceva decât manifestări artistice. „Când am ajuns aici, în unul dintre corpuri era o fabrică de ciorapi şi în altul o croitorie. Ambele ale unor arabi”, povesteşte Mihai Cernea. Amfiteatrul era împânzit de sârme pe care erau puşi ciorapi la uscat, iar construcţia foarte degradată. „Cu greu am reuşit să îi dăm afară. Am venit şi cu proprietarul, respectiv MTS, prin Sala Polivalentă”, precizează administratorul. În cele din urmă au plecat, lăsând în urma lor mai multe stricăciuni. Primul lucru pe care Cernea şi echipa sa l-au făcut a fost să refacă acoperişul, care era complet distrus, o parte chiar prăbuşit, şi care cauza infiltraţii ce ar fi dus la prăbuşirea întregului edificiu. Apoi a trecut la interioare, a înlocuit complet instalaţia electrică, sistemul de alimentare cu apă şi canaliziarea. În cele din urmă s-a preocupat de aspecte ce ţin de buna desfăşurare a evenimentelor care aveau să fie ţinute acolo. Deşi zidurile din beton armat, goroase de un metru - un metru şi jumătate, oferă o izolaţie fonică destul de bună, a fost necesară izolarea culoarelor şi a uşilor pentru public de pe hemiciclu cu vată minerală de 60 de cm grosime. Au fost înlocuite o parte din scaune, iar în mai 2002, Arenele Romane au putut găzdui primul concert după ani buni de absenţă. „Primii 3-5 ani au fost foarte grei”, povesteşte Mihai Cernea. „Am forţat foarte mult ca să reintroducem Arenele în circuitul de spectacole. În primii ani am avut probleme pentru că mulţi nici nu ştiau unde sunt. Am riscat şi am făcut foarte multe spectacole la limită (n.r. în ce priveşte bugetul)”, adaugă administratorul, potrivit căruia de abia acum compania pe care o conduce face profit, însă unul foarte mic. Una dintre cele mai frumoase arene romane din Europa Artisul povesteşte cu plăcere despre un eveniment inedit care a avut loc în primii ani de la deschidere, când o companie germană a venit la Arene pentru a filma o reclamă la o marcă cunoscută de bomboane cu ciocolată. „Au spus că au mai căutat astfel de arene în Europa, dar că a noastră le-a plăcut cel mai mult”, spune cu o urmă de mândrie în glas administratorul Arenelor Romane. Germanii au decorat în stil romanic loja şi coloanele teatrului de vară, au scos scaunele şi chiar au pudrat tribunele cu un praf alb care le-a oferit un aspect proaspăt. „Uite aşa ar trebui să arate Arenele”, spune Mihai Cernea, în timp ce desfăşoară pe birou un teanc de fotografii de la filmări. Îşi doreşte încă de când s-a mutat aici să le poată da Arenelor aspectul pe care îl merită, însă pentru asta trebuie să facă o investiţie majoră. „În fiecare an refacem ce se strică peste iarnă”, precizează el, iar pentru a putea păstra un teatru de vară bine pus la punct, el trebuie să fie acoperit. Speră ca anul viitor să obţină finanţare pentru a construi un acoperiş care să respecte statutul de monument istoric al clădirii. Dacă pe timp de vară Arenele Romane pot găzdui până la 8000 de oameni (3200 pe scaune şi restul în picioare), iarna se construieşte pe platforma Arenelor o sală de numai 3000 de locuri, unde se ţin concerte live sau petreceri private. În prezent, lunar au loc aici câteva spectacole mari, 90% fiind ţinute de artişti străini, pentru care se adună în medie 4-5000 de oameni. „Dacă le vom acoperi, cam 80% din spectacolele din Bucureşti se vor ţine aici”, precizează cu convingere administratorul. Mihai Cernea spune că ceea ce este cu adevărat deosebit la Arenele Romane este că încă mai există, având în vedere lunga perioadă în care au fost neglijate. Numărâdu-se printre primele construcţii de beton armat din Bucureşti Teatrul de vară din Parcul Carol I s-a dovedit a fi o construcţie durabilă. Cu toate acestea, spune artistul, „dacă nu pui pasiune în ceea ce faci şi nu o întreţii, clădirea cade”. de Ioana Raluca Ghioarca
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 18:48:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015