Prinț.. și martir Monseniorului Ghika, preot romano-catolic și principe român! Aceasta este povestea vieții lui Vladimir Ghika, preot şi principe român, declarat martir pentru credinţă de către Papa Francisc. Născut în ziua de Crăciun a anului 1873, ca fiu a lui Ioan Ghica, general de divizie, diplomat, ministru de externe si al apărării al României și al Alexandrinei Moret de Blaremberg, a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă. Figură de înaltă clasă, nepot de principe, înrudit cu elita boierimii româneşti şi aristocraţia Fanarului, dar şi cu nobilimea europeană, prin mama sa, Moret de Blaremberg - care descindea tocmai din Henric al IV-lea al Franţei – are ascendentul sufletesc al personajului care face istorie. Ajutat de o memorie fantastică şi de rafinata înţelegere a detaliului, Monseniorul a ucenicit pe căile diplomaţiei, făcând bine şi captând atenţia lumii spre ţara de unde provenea. Până în 1947, Vladimir Ghika și-a împărțit averea cu săracii și bolnavii neajutorați, inclusiv cu leproșii, pe care i-a îngrijit fără teamă. A călătorit pe toate continentele lumii, aducând alinare celor aflați în suferință. Prinț ortodox prin naștere, umil îngrijitor al leproșilor, al răniților din cele două războaie mondiale, al locuitorilor periferiilor capitalelor lumii, Vladimir Ghika a fost hirotonit preot catolic la 50 de ani. A explicat: "Am trecut la catolicism pentru a fi un bun ortodox". S-a născut într-o zi de Crăciun, într-un palat (la care a renunțat de bunăvoie), și a murit în 1954 în grotele pușcăriei de la Jilava, unde a fost închis și torturat de comuniști. După venirea la putere a bolșevicilor, în plină prigoană a regimului comunist împotriva Bisericii Catolice, refuză să plece cu trenul regal, dorind să rămână alături de compatrioții și enoriașii săi. A fost arestat pe o stradă din Bucureşti în timp ce ieşea din casa unei bolnave căreia îi administrase Sfintele Taine. După un an de anchete şi torturi, a fost condamnat la trei ani de închisoare. Avea 80 de ani. În închisoare dădea mâncarea celorlalți. Cu părul lui alb, cu barba alba, cu ochii albaștri, privirea senină.. aveai impresia că a coborât din icoane. Slăbit, înfometat şi suferind, a încetat din viaţă în închisoarea din Jilava, unde a fost torturat de Securitate, batjocorit și supus la simulări de spânzurare în pielea goală, atârnat în chingi metalice prin care trecea curent electric atât cât să nu moară repede. Vestea recunoaşterii martiriului monseniorului Ghika de către noul Papă Francisc, printre primele acte oficiale ale pontificatului, ne-a oferit încă o şansă - nesperată parcă în aceste vremuri tulburi - de a vedea că şi România are acces la acel circuit al valorilor universale scrise prin simplitate, fără trâmbiţări inutile. Bucuria unui nou martir român, proclamat în curând de Biserica Catolică, readuce sufletul românesc la cinstea elementară a bunului simţ universal. Mesajul monseniorului Ghika ne confirmă prin curajul simplu al mărturiei sale că viaţa creştină nu se rezumă la simpla apartenenţă la un univers creştin provincial sau la rigurozitatea moralismului, ci constituie amprenta veşniciei într-o viaţă de om prin pecetea bucuriei împărtăşite a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Posted on: Sun, 01 Sep 2013 15:11:33 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015