Proces - Cruti Cristian Prea mi-a ajuns puerila și cruda ta purtare. Curmă iubita mea această suferință, Că mă obligi ca fără de nici o-nduplecare Să te supun la grea și nevrută sentință. Că se-adunară ai minții jurați la judecată, Și drept judecător, -sever, ti-o spun!- nesomnul. Aprod îmi e condeiul și tu ești inculpată. De-acuma fă-ți o cruce și să te-ajute Domnul! Prim martor, este noaptea, și clar ți-e împotrivă. Că ea mi-a plâns de milă de-atâtea mii de ori. Mi-a fost iubită, amantă, soție protectivă, Când tu-mi furai și liniști și visele din nori. Singurătatea-n boxă își vars-acum amarul, Răspunde la-ntrebări la care-nchideam ochii. Dovadă la dosar : sunt lacrimi mii, cu carul, Și chinuri pentru care și slujbe-mi făceau popii. Citată-n continuare : privirea-mi fără viață, Și chipul mort si palid al unui resemnat Ce a murit în sine cu zâmbetul pe față De dragul tău iubito, când te-ai îndepărtat. Și-amoru-i avocatul ce ține pledoaria Cerând pedeapsa ta să fie capitală; Amorul trist în care tu ai stârnit mânia Sfidându-l fară preget si fară de sfială. Au nu știai că-n viață chiar totul e vremelnic, Și orice faptă-n lume, reversul său își are? Cum îmi răspunzi iubito, la-ntreg acest pomelnic De zeci nespus de grave capete de-acuzare? Nu plânge, teatralismul și firea de copilă Sunt inutile-n fața acestei Curți de Apel. Aici vorbim d efapte, dovezi, iar nu de milă! Milă să fi avut nainte, cap tembel! Poftim în boxă dar, depune jurământul Și te-apără cum știi, de drepte-nvinuiri. Dar vei minți, sunt sigur, pun la pariu Pământul! Că nu te poți dezice de felul slabei firi. Nu te privesc, jivino! M-ar moleși iubirea Ce ca un prost ți-o port chiar și-n acest moment. Drăcescă creatură! Ispita-ți și zâmbirea Făcură dintru mine un prost și un dement. Dar te iubesc făptură, chiar dacă nu te iert Și te condamn să porți -al neștiinței- stigmatul! Și ca dovadă, uite, cu toate că te cert, Am să îți fiu -ironic- eu însumi avocatul. Hai, gata, nu mai frânge buzele dulci, gingașe, Nu-mpodobi privirea cu lacrimi și suspine. Ah, frică mi-e de-acele cuvinte ucigașe, De tremurul de gene,de mângâieri divine! Și iata-ți și pedeapsa. Definitivă, știi! Peste-acest jude crunt nici eu nu pot să trec. Pe viață condamnato, nebun te voi iubi, Iubită vei fi-n veci, și-n veci vei fi Cap Sec!
Posted on: Thu, 28 Nov 2013 22:11:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015