Proiectul Roşia Montană, între riscuri şi beneficii Motto: „Consider că acest proiect este o prostie, o mare greşeală, dacă nu chiar o crimă!“ (Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române) - Punerea în practică a proiectului şi distrugerea unor vestigii arheologice de valoare ar fi o crimă culturală; - Firma R.M.G.C. beneficiază de scutiri de impozite pe o perioada de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, ceea ce înseamnă un profit derizoriu pentru stat şi contrazice criteriul de „interes public în beneficiul economic al ţării“; - Orice investiţie majoră în zonă este benefică şi necesară, însă trebuie analizate cu rigurozitate şi discernămînt riscurile şi beneficiile, dar şi efectele colaterale negative previzibile; - Statul Român beneficiază de redevenţe de exploatare în valoare numai de 2% din profit, în comparaţie cu profitul firmei; - Proiectul nu corespunde criteriilor prevăzute în Art. 8, aliniat 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului; - Proiectul încalcă, de asemenea, Convenţia de la Berlin (10 octombrie 2001), care prevede interzicerea cianurii în exploatările miniere pe teritoriul Uniunii Europene; - Statul Român – nu RMCG – va trebui să suporte consecinţele unor sentinţe nefavorabile în cazul în care se va constata că au fost lezate grav drepturile unor persoane prin strămutarea forţată sau alte măsuri legislative; - La sfîrşitul perioadei de exploatare a zăcămîntului, zona va rămîne fără locuri de muncă, cu un număr mare de şomeri. O iniţiativă de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur şi argint din Munţii Apuseni, iniţiat de compania Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.), trebuie analizată cu obiectivitate, de specialişti competenţi şi dezinteresaţi, prin prisma raportului dintre riscuri şi beneficii. Concluziile unei asemenea analize, prevăzute în teoria şi practica managementului pentru orice activitate, trebuiesc cunoscute de autorităţile cărora le revine responsabilitatea de a aproba şi supraveghea realizarea proiectului, pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză. Principalul argument în favoarea proiectului este acela că punerea sa în aplicare ar crea locuri de muncă într-o zona defavorizată şi că ar îmbunătăţi nivelul de viaţă al populaţiei, prin calificare în noi meserii etc. Acceptînd ideea că orice investiţie majoră în zonă este benefică şi necesară, trebuiesc analizate riscurile implicate şi trebuie cîntărit fără idei preconcepute, dacă aceste beneficii sînt justificate de consecinţele şi efectele colaterale negative previzibile. Scurtă descriere a proiectului Conform datelor publicate de firma R.M.G.C., aceasta este formată prin asocierea Minvest S.A., Deva (19,3% din acţiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0% din acţiuni) şi acţionari minoritari (0,7% din acţiuni). Firma a obţinut o concesiune pentru o suprafaţă de 4282 ha, în zona Roşia Montană, situată la 80 km de Alba Iulia şi 85 km de Deva. Proiectul prevede închiderea actualei exploatări miniere a firmei Minvest (cu 775 locuri de muncă) şi organizarea celei mai mari exploatări aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantităţi de aproximativ 300 tone de aur şi 1.600 tone de argint, prin metoda excavărilor la suprafaţă, în patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care înseamnă extragerea unei cantităţi de peste 220 milioane tone de minereu. Roca sterilă va fi depozitată în două halde (Cetate, 66 hectare şi Carnic, 70 ha). Nămolul epuizat, rezultat în procesul tehnologic după extracţia aurului şi argintului, va fi acumulat într-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone şi o suprafaţă estimată la ca. 100 hectare (600 ha după alte surse), în spatele unui baraj înalt de 180 metri, construit din roca sterilă. Beneficiile previzibile Pentru firma R.M.G.C.: În calitatea de acţionar majoritar, după numărul de acţiuni, firma R.M.G.C. va obţine 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma R.M.G.C. beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras, practic, la preţul de cost. Pentru populaţia din zonă: Proiectul creează un număr de locuri de muncă într-o zonă deficitară: 200-550 (unele cu caracter sezonier) în faza de preconstrucţie (1996-2003), 2000 în faza de construcţie (2003-2005) şi 500 în faza operaţională (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de muncă sînt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat, care nu este disponibil în zonă. Alte avantaje preconizate de proiect prevăd posibilităţi de calificare profesională a populaţiei din zona şi venituri din impozitele locale plătite de populaţie. Pentru Statul Român: Statul Român beneficiază de redevenţe de exploatare în valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane de dolari anual), o sumă neînsemnata în comparatie cu profitul firmei. Veniturile obţinute de Statul Român, afectate de scutirea de un impozit şi taxe vamale a firmei, înseamnă un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite încasate de stat sînt cele pe salariile lucrătorilor. În concluzie, dacă beneficiile pentru firma R.M.G.C. sînt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea Statului Român şi ale comunităţii din zonă sînt minime, nesigure şi discutabile. Riscurile proiectului Aspecte economice şi sociale Se preconizeaza exploatarea aurului şi argintului din zonă într-o perioadă de 17 ani. Înseamnă că la sfîrşitul perioadei de exploatare a zăcămîntului, zona ar rămîne din nou fără locuri de muncă, cu un număr mare de şomeri (şi cu un mediu grav afectat), problema socială neavînd o rezolvare durabilă, pe termen lung. Gravitatea şomajului va fi amplificată de prezenţa în zonă a unei populaţii venite şi stabilite aici între timp. Proiectul afectează 38% din suprafaţa comunei Roşia Montană şi aproximativ 1.800 de persoane, care trebuiesc strămutate, precum şi demolarea a 740 case şi cîteva biserici cu cimitirele lor. Operaţiunea a stîrnit o puternică reacţie negativă şi nemulţumirea a numeroşi localnici, chiar dacă un număr însemnat au acceptat ofertele atrăgătoare de compensare financiară din partea firmei. Aspecte juridice: Un aspect deloc neglijabil este compatibilitatea proiectului cu legislaţia europeană.ş…ţ Un studiu întocmit de experţii jurişti (Prof. Dr. P. Fischer şi Dr. A. Lengauer) de la Institutul de Drept European al Universităţii din Viena, Austria, intitulat „Compatibilitatea proiectului minier Roşia Montană din România cu principiile şi normele Uniunii Europene şi legislatia Comunităţii Europene” se încheie cu următoarele concluzii: - Metoda aplicată în cursul elaborării proiectului minier Roşia Montană încalcă Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 Junie 1985 şi Directiva 2001/42/EC a Parlmentului European. - Metoda de separare a aurului cu cianură încalca Directiva 80/68/EEC din 17 decembrie 1979 referitoare la protecţia apelor subterane (freatice). - Măsurile de strămutare şi relocare impusă, pe care autorităţile române intenţionează să le ia împotriva locuitorilor zonei miniere care refuză să-şi cedeze proprietăţile, încalca Art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, obligatoriu pentru România. Persoanele ale căror drepturi fundamentale au fost atinse au în prezent posibilitatea să-şi apere drepturile în fata Curţii Europene a Drepturilor Omului. Documentul mai menţionează că în situaţia în care partenerul canadian (Gabriel Resources Ltd.) deţine 80 %, iar partenerul român doar 20 % din acţiunile Companiei R.M.C.G. contrazice criteriul de „interes public in beneficiul economic al ţării” (care ar justifica unele măsuri de strămutare) şi este neobişnuită în practica internaţionala a valorificarii bogăţiilor subsolului, precizînd că în industria petroliferă, de exemplu, raportul de concesionare este de 85:15 % în favoarea ţării gazdă. În felul acesta se încalca şi criteriul prevăzut în Art. 8, alineat 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Proiectul încalcă, de asemenea, Convenţia de la Berlin (10 octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii în exploatările miniere pe teritoriul Uniunii Europene. Concluzia generală a studiului este că proiectul nu corespunde criteriilor prevăzute în Art. 8, alineat 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi contrazice nu numai legislaţia de mediu a Uniunii Europene/Comunităţii Europene, ci şi principiile de baza şi standardele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Nu poate fi ignorat riscul unor procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în care Statul Român (şi nu firma R.M.G.C.!) va fi parte şi va trebui să suporte consecinţele unor sentinţe nefavorabile, în cazul în care se va constata că au fost lezate grav drepturile unor persoane prin strămutarea forţată sau alte măsuri legislative. Aspecte tehnologice: Tehnologia folosită se bazează pe extragerea aurului prin tratarea minereului macinat cu soluţie de cianura de sodiu. Folosirea unei tehnologii bazate pe extracţia aurului din minereu cu cianura periclitează în mod serios mediul ambiant şi experienţa dezastrului de la Baia Mare este relevantă. Accidente similare (cca. 30 numai după 1990!) au avut loc şi în alte ţări unde se aplică procedeul. Accidente majore au avut loc în S.U.A. (1993 şi 1998), Guyana (1995), Australia (1995), Filipine (1999), dar în zone mai puţin populate şi deci cu efecte mai puţin dramatice. Dintre aceste accidente 72 % s-au datorat defecţiunilor de la baraje, 14 % spargerilor de conducte şi 14 % au fost accidente de transport. Nimeni nu poate garanta că asemenea accidente nu se pot repeta, iar odată produs, pedepsirea vinovaţilor nu mai serveşte la nimic. Mai trebuie adăugat că cianura nu este singurul pericol; nămolurile şi apele rezultate din procesul tehnologic prezintă riscuri de poluare gravă şi prin conţinutul de metale grele toxice extrase din minereu, mai persistente chiar decît cianura şi care nu pot fi neutralizate! De altfel, nici produşii de „neutralizare” a cianurii (cianat, complecşi metalo-cianici) – deşi mai puţin toxici – nu sînt lipsiţi de efecte negative, în cantităţile mari acumulate în lacul de decantare. Proprietăţile acestora (toxicitatea, timpul de rezidenţă şi efectele lor biologice) sînt încă puţin cunoscute şi este necesară prudenţă şi din acest punct de vedere. Tehnologia preconizată în proiect pentru distrugerea cianurii, cu ajutorul dioxidului de sulf (în rezervoare amplasate în aer liber!) introduce şi ea un potenţial agent poluant suplimentar. Pentru a evita orice suspiciuni, operaţiunea de la Roşia Montană ar trebui supusă analizei de catre „Institutul Internaţional de Management al Cianurii” (International Cyanide Management Institute), care administrează „Codul pentru fabricarea, transportul şi folosirea cianurii în producţia aurului”. Companiile care adoptă acest cod se supun unui audit din partea unui comitet independent, pentru certificarea respectării cerinţelor impuse de Cod. Proiectul R.M.G.C. nu menţionează o asemenea certificare, deşi afirmă ca „va fi elaborat un plan privind managementul cianurii”, plan care ar trebui deja să existe! Trebuie adăugat că la ora actuală se fac cercetări în diverse ţări pentru înlocuirea cianurii în procesul de extragere a aurului. De aceea considerăm că noile exploatări ar putea fi amînate pînă cînd aceste tehnologii fără cianură vor deveni aplicabile la scară industrială. Aspecte ecologice si referitoare la conservarea mediului natural Exploatarea la suprafaţă (în carieră deschisă) produce o degradare semnificativă a mediului natural, în fapt o adevărata mutilare a peisajului, lăsînd în urmă cratere imense şi masive depozite de material steril, după cum se poate vedea în cariera deschisă din imediata vecinatate, la Roşia Poieni!). Poluarea aerului, apelor şi solului din zona, produsă de mijloacele tehnice de exploatare la suprafaţă (prin decopertare) şi de transportul masiv, cu utilaje grele (camioane de 150 tone), a unor cantităţi uriaşe de minereu şi material steril nu poate fi ignorată. Distrugerea peisajului caracteristic Munţilor Apuseni anulează potenţialul turistic şi elimină perspectiva unei valorificări durabile a zonei concepute pe aceasta bază, pe o rază mare, nu numai la Roşia Montană. O zonă poluată nu va atrage nici investiţii de altă natură. Exploziile folosie în tehnologia de decopertare prin „puşcare” (de cinci ori pe săptămînă) prezintă riscul unor vibraţii şi unde seismice care pot avea efecte negative în imediata vecinătate a exploatării, riscînd slăbirea şi prabuşirea unor constructii şi a unor galerii miniere vechi. Reprezintă riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrările în subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) în timpul verii, mai ales sub influenţa unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinătate a unor localităţi populate (Cîmpeni, Abrud). Proiectul promite reducerea concentraţiei de cianură la 1 parte pe million în apele evacuate în lacul de decantare. Costurile reducerii acestuia la valori atît de mici sînt considerabile şi nu este sigur că această condiţie va fi îndeplinită. Aspecte ştiinţifice istorico-arheologice Zona vizată în proiect conţine vestigii arheologice de mare interes ştiinţific, de valoare inestimabilă, cu caracter de unicat în Europa şi poate în lume, aşa cum au relevat studiile parţiale intreprinse de cercetătorii arheologi din România şi Franţa, ca urmare a obligaţiilor legale, finanţate chiar de firma R.M.G.C., pentru obţinerea „descărcării arheologice”. Este necesară extinderea acestor cercetări de la suprafaţă restransă (4 ha) cercetată, la toată suprafaţa vizată (cel puţin 100 hectare), ceea ce necesită mai mult timp. Exploatarea zăcămîntului de aur ar duce la distrugerea iremediabilă a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat şi ar anula posibilitatea constituirii în viitor a unei zone de turism cultural, o soluţie economică durabilă pe termen lung. Nu este o noutate faptul că multe ţări care ştiu să le aprecieze valoarea, au făcut din vestigiile lor arheologice puncte de atracţie cultural-turistică, aducătoare de venituri permanente pentru populaţia din zonă (Egipt, Mexic, Grecia, Italia, etc.). Distrugerea unor vestigii arheologice de asemenea valoare ar fi o crimă culturală. Aspecte politice Autorităţile chemate să aprobe proiectul nu pot ignora starea de nemulţumire a unei părţi însemnate a populaţiei din zona, protestele şi opiniile exprimate de Academia Română, alte foruri şi instituţii competente (printre care Academia de Studii Economice din Bucureşti), societatea civilă, prin diverse organizaţii neguvernamentale, personalităţi publice, peste 1.000 de oameni de ştiinţă din ţara şi străinătate, membri ai unor instituţii cu mare autoritate ştiinţifica (printre care, Institut de France şi Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri – I.C.O.M.O.S.), opinii exprimate în manifestări publice, declaraţii, intervenţii în mijloacele de mass-media sau direct la autorităţi. Nu pot fi ignorate nici exigenţele legislaţiei Uniunii Europene. Orice act de autoritate care ignora aceste opinii, va stîrni o stare de agitaţie în rîndul populaţiei şi va afecta negativ imaginea autorităţilor şi a ţării – facînd o paralelă neplacută cu situaţii care au avut loc în perioada dictaturii (demolari de case, biserici, strămutarea forţată a populaţiei etc.). O administraţie de stat care aprobă proiectul îşi asumă o grea răspundere! Soluţii alternative O soluţie alternativă trebuie să rezolve pe termen lung problema şomajului şi sărăciei din zonă. O asemenea soluţie trebuie să se bazeze pe resursele regenerabile ale zonei, pe turism cultural, în care bogăţia arheologică a zonei poate constitui un punct de atracţie real. Declararea zonei ca parc arheologic de patrimoniu modial sub protecţia U.N.E.S.C.O. (lucru realizabil!) ar mări atractivitatea turistică şi ar putea atrage fonduri ale Uniunii Europene pentru continuarea cercetărilor arheologice. Statul Român sau investitorii din ţară, ar trebui să promoveze în zonă investiţii cu efect permanent sau pe termen lung. Desigur, pentru aceasta este necesar un studiu bine fundamentat ştiinţific şi un program bine gîndit şi coordonat (fie la nivel guvernamental, fie de un consorţiu privat cu putere financiară). Pînă la punerea lui în aplicare, exploatările miniere actuale ar putea continua la o scară şi într-un mod care să nu distrugă mediul înconjurator, vestigiile arheologice unicat şi potenţialul turistic al zonei. Concluzie generală Cîntărind beneficiile potenţiale şi riscurile implicate în proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană rezultă că în forma actuala proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de „interes public în beneficiul economic al ţării” iar beneficiile de interes privat nu justifică riscurile şi duc la concluzia că iniţiativa trebuie abandonată înainte de a produce consecinţe dezastruoase iremediabile. * * * Declaraţia Academiei Române în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană „Proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public în folosul economiei naţionale” Academia Română îşi reafirma poziţia exprimată anterior faţă de proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană. În urma mai multor discuţii şi analize, Academia Romana constată că proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public în folosul economiei naţionale care să justifice efectele colaterale şi riscurile asociate cu acesta şi prin urmare recomandă abandonarea sa. Reamintim în favoarea poziţiei noastre, că: Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2.000 ani, prin strămutarea unei parţi a populaţiei, demolarea de clădiri (unele avînd calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire şi alte acţiuni similare este inacceptabilă pentru o societate civilizată. Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă, pe termen lung, problemele sociale şi economice ale zonei rămînînd nerezolvate sau agravîndu-se după această perioadă. Numărul locurilor de muncă în perioada operaţională a exploatării (estimat la circa 300) este nesemnificativ în raport cu nevoile locale, care ar cere o soluţie de durată, bazată pe resurse regenerabile. Beneficiul economic al Statului Român (rezultat din 2% din profit ca redevenţe de exploatare, impozitele pe salarii, alte venituri indirecte) evaluat de compania investitoare la ca. 580 milioane dolari pentru perioada de 17 ani (adică 34 milioane/an) – este nesemnificativ în raport cu consecinţele proiectului ţinînd cont că valoarea aurului preconizat a se extrage depăşeşte 2 miliarde de dolari. Strămutarea şi reamplasarea forţată a persoanelor care refuză să-şi vîndă proprietăţile riscă să antreneze Statul Român în procese la Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu consecinţe greu de evaluat în prezent. Exploatarea la suprafaţă în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 m înălţime mutilează grav peisajul zonei şi este în contradicţie cu legislaţia europeană (de exemplu Convenţia Europeană a Peisajului ratificată de România prin Legea 451/2002; directivele UE nr.85/337/CEE, 2001/42/CE, 80/68/CEE, 94/43/EEC). Experienţa din România (Baia Mare) şi din alte ţări arată că barajele de acumulare construite din rocă sau pămînt sînt nesigure în condiţii extreme şi pot produce accidente grave (chiar şi atunci cînd depozitează doar saramura şi nu rezidii toxice). Exploatarea periclitează zona arheologică Alburnus Maior de mare valoare istorică şi culturală, cu caracter de unicat. Proiectul contravine Convenţiei privind patrimoniul mondial, cultural şi natural, adoptată de Conferinţa generală a UNESCO din 16 noembrie 1972, acceptată de România prin Decretul 187/1990 şi prin Ordonanţa de Guvern nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi Legii nr. 5/2000 care declară zona Roşia Montană sit protejat. Folosirea cianurii de sodiu pentru solubilizarea aurului şi depozitarea în bazin deschis a rezidiilor tehnologice conţinînd resturi de cianură, produşi de „neutralizare” a cianurii (cianati, tiocianati) şi complecşi ai metalelor grele cu cianura, a căror toxicitate nu este încă complet cunoscută, creează motive serioase de îngrijorare, chiar dacă ar fi aplicate tehnologiile curente cele mai avansate aşa cum promite proiectul. Proiectul vine in contradicţie cu o serie de alte articole ale legislaţiei europene şi naţionale de protecţie a mediului. Nu există garanţia că la terminarea operaţiunii firma investitoare va putea asigura costurile de închidere a exploatării şi de refacere a mediului afectat. Rezidiile rămase după exploatare (halde de steril, bazinul de decantare) prezintă un pericol permanent şi implică mari cheltuieli pentru Statul Român, mult timp după închiderea exploatării, după cum se cunoaşte din experienţa similară a altor ţări. Există serioase suspiciuni, care trebuiesc verificate, ca şi în cadrul operaţiunilor pregătitoare desfăşurate pînă în prezent s-au produs încălcări ale legilor ţării, de exemplu prin acordarea nejustificată a unor descărcări arheologice pentru suprafeţe mult mai mari decît cele cercetate sau prin declararea prematură a localităţii Roşia Montană ca „zona industrială”, împiedicînd astfel alte activităţi economice şi construcţii civile în localitate, inclusiv dezvoltarea unui turism rural şi cultural. Nu pot fi ignorate numeroasele proteste, individuale şi colective, ale unor instituţii, organizaţii neguvernamentale, culte, religioase, personalităţi şi oameni de ştiinţă şi cultură din ţară şi străinătate, care au subliniat în diverse ocazii riscurile proiectului şi nu pot fi trecute cu vederea nici nemulţumirile unei parţi din populaţia locală, care refuză să-şi cedeze proprietăţile şi să părăsească zona. Academia Română solicită autorităţilor statului (administraţia prezidenţială, parlament, guvern, justiţie) să analizeze cu atenţie proiectul sub toate aspectele şi cu antrenarea unor specialişti independenţi şi dezinteresaţi, din ţară şi străinătate, inclusiv din organismele europene. De asemenea, cerem autorităţilor să examineze soluţii alternative, bazate pe principiul dezvoltării durabile, pentru rezolvarea problemelor economice şi sociale în zonă, să analizeze posibilităţile de folosire a fondurilor europene (PHARE, SAPHARD etc.), de atragere a unor investiţii străine şi autohtone, inclusiv guvernamentale, care să ofere soluţii nedistructive pentru dezvoltarea durabilă a zonei. Academia Română este dispusă să participe, prin specialiştii ei la aceste operaţiuni care ar putea salva un spaţiu care are pentru români şi o valoare emblematică. Este vorba, să nu uităm, de „ţara” lui Avram Iancu, simbol al luptei pentru libertate a românilor din Transilvania. (Textul Declaraţiei a fost adoptat în cadrul adunării generale a membrilor Academiei Române din ziua de 16 iulie 2004) Acad. IONEL HAIDUC, Preşedintele Academiei Române
Posted on: Wed, 25 Sep 2013 09:34:08 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015