Puican Ion De ce bem cafea? Un simplu și rapid răspuns ar fi „că ne place”. Mai simplu: „d-aia”! Cel mai simplu, am tăcea și am sorbi cu nesaț încă o gură de cafea, ignorând întrebarea absurdă. Și totuși! De ce beau cafea? M-am întrebat de dimineață, încercând să îmi trezesc începutul zilei cu o cafea neagră, tare și fierbinte. Am închis ochii, care oricum nu prea vroiau încă să se deschidă, și am meditat asupra întrebării ca un adevărat preot contemporan urban: în loc de robă – costum; în loc de bețigașe fumegânde – aromă de cafea; în loc de incantații – bombănit matinal; în loc de mătănii – telefonul. Beau cafea pentru că... ...are culoarea asfaltului de pe un drum uitat de lume, dintr-o zi toridă cu dor de ducă, când nu vrei să știi pe nimeni, să fi doar tu cu tine. ...amarul cafelei îmi aduce aminte de apa sățioasă a izvorului de pe acea potecă a acelui munte, de atunci, de când nu aveam nici o grijă. ...într-o zi, tot la o cafea, am cunoscut-o pe ea. Ea nu bea cafea. Ea niciodată nu bea cafea. Și iubeam asta la ea. ...mi-e dor de acasă, duminica, când ne strângeam toți dimineața, fiecare cu ceașca lui. Și râdeam somnoroși. ...fără cafea n-aș fi trecut examenele în acea vară. N-am dormit o săptămână. ...îmi aduce aminte de magazinul acela micuț cu patronul lui gras, mustăcios și exagerat de vesel. N-am cumpărat nimic atunci, dar am băut trei cafele scurte și tari, doar pentru că simpaticul patron avea chef de vorbă. ...aud marea la răsărit, în zorii zilelor din acea vară, când am învățat să văd și să ascult oamenii, să-i iubesc așa cum sunt. ...ea mirosea a cafea. Misterioasa mea roșcată. Nu mi-a spus niciodată numele ei - „Spune-mi TU, ajunge!” – doar atât mi-a spus. ...toți bem cafea! Toți prietenii mei! E ritualul nostru de weekend. Atunci sunt glumele noastre, atunci sunt bârfele noastre, atunci sunt mai bogat avându-i pe ei! ...mă răsfăț. ...e momentul meu de liniște din toată aglomerația și agitația fiecărei zile din acest oraș. ... Ok. Și totuși... de ce beau cafea? Tac. Învârt tacticos lingurița în ceașcă, fără nici un clinchet, sorb precaut o gură de cafea fierbinte și pun ceașca la locul ei comod pe farfurie. Îmi ignor absurda întrebare - „Auzi! De ce beau cafea!?”.
Posted on: Wed, 24 Jul 2013 07:02:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015