"Părea că noi o să fim altfel… aşa credeam, aşa simţeam. Inima mea asta-mi spunea (pe vremea când încă mai ascultam de ea), şi privirea ta la fel. Nu cred că m-a minţit vreuna din ele… numai că inima se mai înşală, oamenii se schimbă, iar privirile odată cu ei. De fapt ele nu se schimbă, sunt înlocuite doar de altele noi şi aşteaptă clipa în care îşi vor intra din nou în drepturi şi se vor uita cu... dragoste către alţi ochi. “Ce frumoasă eşti” e înlocuită cu o privire fadă, indiferentă, iar “Te iubesc” devine obişnuinţa şi îşi pierde licărirea care il individualiza cândva. Privirea de “Te vreau aici, acum” e înlocuită de doi ochi obosiţi care se uită prin tine, iar “Şi eu”-ul ca răspuns la “Te iubesc” face schimb cu o simplă aprobare din cap. Dar să ştii că cel mai greu e atunci când dispare privirea de “Mi-a fost dor de tine”. Dacă dispare privirea asta, atunci nu mai poţi să salvezi nimic, dacă nu îţi plâng ochii de dor şi nu scăpară privirea văpăi la vederea persoanei iubite, atunci totul e pierdut. Noi părea că o să fim altfel, dar am sfârşit ca restul. Am sfârşit ca relaţiile de dinainte şi la fel cum vor sfârşi şi cele viitoare. Iar eu, cel mai curajos suflet din lume, nu mai am curaj astăzi să visez. Văd în fiecare început sfârşitul şi strivesc fiecare clipă de fericire sub greutatea gândului că fiecare pas pe care-l facem ne duce spre final. Vorbele frumoase nu mă mai mişca, mângâierile nu-mi mai ajung la suflet, iar fiecare promisiune se izbeşte în mine de nimicitoarea întrebare “Până când?”."
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 09:09:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015