RAZBOIUL GLOBAL IMPOTRIVA CRESTINILOR (1) Rugăm pe cititorii noştri să se aplece cu grijă, cu dragoste şi înţelepciune, asupra rândurilor ce urmează. Articolul prezentat de noi este scris de oameni care nu sunt ortodocşi. Felul în care privesc evenimentele descrise este, prin urmare, specific lor. Acest lucru nu înseamnă că faptele prezentate nu sunt reale ori pot fi minimizate. Ele constituie o realitate şi o realitate cruntă. O realitate cu care ne vom întâlni şi noi, nu peste multă vreme! Citiţi ceea ce urmează! Dacă nu sunteţi catolici, probabil nu veţi simţi că martirii catolici amintiţi aici sunt martiri adevăraţi. Totuşi sunt, pentru Catolicism. Iar aici este o problemă: lucrurile nu sunt atât de simple cum s-ar crede. În Vechiul Testament Dumnezeu au binecuvântat pe Recabiţi, oameni în afara Legii lui Dumnezeu, pentru că ţineau rânduielile părintelui lor Recab cu toată credinţa, în vreme ce Poporul lui Dumnezeu încălca rânduielile Părintelui Ceresc. Să ne gândim la un catolic sau protestant care se jertfeşte în ţări cu sălbatică prigoană împotriva Bibliei şi celor care cred în ea - drept sau strâmb. Să ne gândim la suferinţele de care au parte zi de zi şi pe care le rabdă pentru Hristos cel Răstignit şi Înviat - despre care au probabil o părere incompletă/ parţial greşită/profund greşită etc. Să ne gândim că văd în jur creştinii - ortodocşi, monofiziţi, catolici, protestanţi - torturaţi şi ucişi, răpiţi, violaţi, jefuiţi, mutilaţi, siliţi să aposteze. Şi rămân acolo, mai departe, pentru Hristos cel Răstignit şi Înviat - despre care au probabil o părere incompletă/ parţial greşită/ profund greşită etc. Să îi vedem cum, rămaşi acolo, se trezesc faţă în faţă cu ucigaşii. Cum sunt loviţi în faţă şi în burtă, cum li se zdrobeşte capul sau, mai norocoşi, sfârşesc repede sub gloanţe. Şi cum, în ultimele clipe, şoptesc fie spre ceruri Iisuse Hristoase, mântuieşte-mă!, fie spre asasini Vă iert!. Mie mi se pare că aceşti oameni, aceşti câţiva care au un asemenea curaj al credinţei, sunt mai ortodocşi în adâncul lor decât mulţi ortodocşi de internet şi mărturisitori din fotolii. Dar şi dacă sunteţi de părere că dintr-o pricină sau alta nu sunt martiri şi nu se pot mântui tot vă spun: îngroziţi-vă! Căci dacă unii ca aceştia nu se mântuiesc, ce nădejde mai are cel care, pretinzându-se a fi în Credinţa cea Adevărată, fiind cu numele în Credinţa cea Adevărată, îşi iroseşte viaţa în nepăsare, lenevie, patimi? Şi dacă unul care având la îndemână cunoaşterea Credinţei Adevărate, este înfrânt de prigonitorii demoni în cele mărunte ale vieţii de zi cu zi, cum va mărturisi în ziua de adevărată şi înfricoşătoare prigoană? Ei bine, vă asigur, cu tristeţe, că nu va mărturisi! Credeţi că nu-i aşa? Credeţi că după o viaţă stăpânită de mândrie, lenevie, făţărnicie (la biserică al lui Hristos, acasă al televizorului sau internetului, la serviciu al lumii) etc va putea - veţi putea! - să staţi în faţa ucigaşilor, să-i vedeţi tăind gâtul unuia, împuşcând pe altul, scuipând, blestemând, ameninţând şi nu veţi ceda? Vă înşelaţi! Iar două dovezi simple şi evidente sunt acestea: - În Harghita şi Covasna, unde prigoana împotriva Ortodoxiei există la un nivel mult mai scăzut decât în Siria, Egipt, Nigeria, India, Indonezia sau Columbia, nimeni nu vrea să vină să mărturisească! (se păstrează pentru o dată ulterioară, care nu vine niciodată) - În Siria sau Egipt, Nigeria sau India, Indonezia, Columbia şi multe alte ţări în care cei care cred - sau doar au - Biblia sunt prigoniţi, nu se găsesc români care să fi mers acolo spre a mărturisi Ortodoxia. Sunt de ajuns aceste două dovezi spre a vedea pregătirea spre mărturisire a românilor ortodocşi, spre a vedea cât de fierbinte şi profundă este dragostea lor de Hristos cel Răstignit şi Înviat şi de Biserica Lui. Dacă vă simţiţi jigniţi de aceste cuvinte puteţi să le ignoraţi sau puteţi să mă ocărâţi. Dar cel mai bine ar fi să le recitiţi, să citiţi cu grijă şi dragoste înţeleaptă către rândurile ce urmează şi să vă pregătiţi inimile! Căci cei care voiesc să trăiască cucernic în Hristos vor fi prigoniţi! (II Timotei 3.12) Iar dacă cineva nu este în prigoană, înseamnă că nici în Hristos nu este cu adevărat. Căci nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. (Ioan 15.20) Deci, cu grijă pentru suflete, cu dragoste şi înţelepciune, citiţi aceste rânduri. Preot Mihai-Andrei Aldea
Posted on: Sat, 30 Nov 2013 20:01:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015