ROŞIA MONTANĂ CU ŞI FĂRĂ CIANURĂ Evoluţia tehnologiilor de exploatare a minereurilor aurifere ( separarea aurului nativ, flotaţie, amalgamare) a inclus în a doua jumătate a sec XX şi tehnologia cu cianură, cu aplicaţii la minereurilor sărace în metal preţios, cu costuri mai reduse de fabricaţie decât tehnologiile vechi, dar cu mari pericole pentru mediul înconjurător. Principalul dezavantaj este faptul că cianura şi derivaţii săi nu sunt biodegradabili şi vor trebui depozitaţi, monitorizaţi şi gestionaţi pe termen foarte lung, pe platforma industrială, după ce instalaţiile de exploatare îşi vor fi încetat activitatea economică. Procesul continuu de inovare caută să depăşească dezavantajele tehnologiei cu cianură şi oferă industriei procedee mai sigure pentru mediul înconjurător ca: separarea metalelor rare în câmp electrostatic (procedeu încercat şi la mina Chituc din Dobrogea, pentru separarea Titanului), apelarea la biocatalizatori (U.S.Patent nr.5440.307 din12 sept 1995), sau sisteme nepoluante de separare (U.S.Patent nr.53722.194 din 30 sept l997) etc. Tehnologia cu cianură a fost folosită şi la exploatarea minerurilor aurifere din România înainte de anul 1990 şi chiar o instalaţie de fabricare a cianurii de sodiu a fost pusă în funcţiune pe platforma ARPECHIM – Piteşti. Activitatea industrială nu a fost lipsită de înregistrarea efectelor nocive ale cianuri, de pierderi de vieţi omeneşti (la Baia de Arieş) şi, în anul 2000, de avaria majoră de la iazul de decantare de la exploatarea de la Baia Mare, accident ce a dus la situaţii conflictuale cu ţările riverane Dunării (calitatea apei acesteia a fost afectată mult în aval). Specific exploatării minereurilor aurifere prin orice mijloc tehnic modern este randamentul foarte mic, uzual, la extracţia aurului: dintr-o tonă de minereu, dup ce a fost extras din zăcământ, mărunţit apoi până la dimensiuni micronice, se separă aurul în cantitate de ordinul gramelor sau zecilor de grame, restul rocii, împreună cu reactivii folosiţiţi în proces, rămân ca deşeuri de fabricaţie pe platforma industrială, în grija generaţiilor umane viitoare.Trebuie adăugat, la tabloul exploatării, şi sterilul ce dublează cantitatea de deşeuri solide de pe sol. Proiectul investiţiei de la Roşia Montana se încadrează schemei de mai sus, dar ceea ce atrage atenţia şi l-a făcut să fie atât de controversat sunt dimensiunile exploatării ce duc la un potenţial imens de poluare, de degradare ireversibilă a mediului şi de secătuire rapidă a zăcământului, privând populaţia din zonă, de mijloace de subzistenţă după închiderea investiţiei. În final, zona va fi depopulată şi degradată ecologic. Lucrarea de faţă îşi propune, în partea întâi, să prezinte pericolele pentru mediu ale exploatării minereurilor de aur de la Roşia Montană, pericole care sunt prezentate în STUDIUL DE IMPACT, elaborat de investitor în vederea obţinerii avizelor de începere a lucărilor, în partea a doua, sunt formulate întrebări către autorităţile române - ce dau startul demarării investiţiei - care să permită sesizarea dimensiunilor reale ale unor pericole, incomplet detaliate în Studiul de impact şi, mai ales, punerea în evidenţă a ceea ce se întâmplă pe platforma industrială după ce aceasta şi-a încheiat activitatea economică, iar în partea a treia sunt shiţate patru scenarii de evoluţie posibilă a localităţii Roşia Montana. De mare interes apare necesitatea elaborării unor Scenarii, în cadrul Studiului de impact, pentru apariţia, desfăşurarea şi gestiunea unor avarii deosebite ca amploare şi pericol (avarierea digului iazului 2 de decantare, contaminarea apelor subterane, alunecarea haldelor de steril, degajări accidentale de acid cianhidric etc). Asemenea scenarii ar prilejui şi evaluarea daunelor posibile şi extinderea acestora ca zonă geografică de acţiune. De pildă, pe ce lungime a fluviului Dunărea, ar putea apele să fie poluate în cazul avariilor la digul iazului de decantare; ce zonă geografică şi pe cât timp va fi afectată dacă apele subterane sunt contaminate cu derivaţi ai cianurii, etc.? Potenţialul poluant dimensionat în Studiul de impact poate fi mobilizat, pus în acţiune din cauze multiple, reale în practica industrială a extracţiei aurului din minereuri.Declanşarea dezastrelor, în afară implicării factorului uman, este şi urmarea unor condiţionări externe sau interne investiţiei ca, de pildă: - Hazardul; poate apărea sub forma mişcărilor seismice, precipitaţiilor excesive cantitativ (consecinţă a schimbărilor climei), conflictelor militare, actelor de terorism sau urmare a unor temperaturi excesiv de scăzute ale mediului înconjurător. - Riscurile; corect inventariate în Studiul de impact, privesc contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane cu substanţe toxice, avarierea barajului iazului de decantare, alunecarea haldelor de steril, afectarea biodiversităţii, depopularea zonei, modificări ireversibile aduse geomorfologiei zonei, accidente tehnologice cu scurgeri de substanţe toxice în mediu etc. - Vulnerabilităţi; de departe, domeniul cel mai vulnerabil este cel al populaţiei supusă la solicitări foarte mari de tot felul: relocare, dispersare, rămasă fără mijloace de subzistenţă după închiderea investiţiei într-o zona în care va fi dificil de locuit şi fără nici-un suport economic. Vestigiile istorice (galeriile romane, clădiri de patrimoniu, etc) pot dispărea, fie ca urmare a exploatării minereurilor, fie ca efect a detonării a cca 150 mii tone explozibil, similar ca putere degajată, cu şapte bombe atomice de tipul Hiroshima şi care vor afecta integritatea locuinţelor populaţiei din Roşia Montană. Partea întâia GESTIUNEA PLATFORMEI TEHNOLOGICE DUPĂ ÎNCHIDEREA INVESTIŢIEI DE LA ROŞIA MONTANĂ Să presupunem că investiţia de la Roşia Montană a fost realizată şi a funcţionat normal tehnologic şi corect legal, în cei 16 - 20 ani prevăzuţi în Proiect pentru valorificarea minereurilor de metale preţioase din zonă. Să presupunem, de asemenea, că decidenţii ce au sprijinit investiţia din partea statului român, autorităţile locale, etc. au slujit interesului naţional şi au adus bani la buget şi prosperitate în zona Munţilor Apuseni. Trecut-au anii şi a venit momentul închiderii investiţiei: firma pleacă, politicienii ce au promovat investiţia au fost de mult uitaţi (personaje efemere, în spaţiul politic românesc) şi, la acest moment, încercăm să facem un bilanţ: ce lasă în urma sa, investiţia de la Roşia Montană? Pentru a găsi răspuns la întrebare redăm, în continuare, date, informaţii, recomandări preluate din documentaţia la Studiul de Impact Roşia Montana, întocmit de beneficiar în vederea obţinerii avizelor de începere a lucrărilor de exploatare a minereurilor de aur şi argint din zonă.Textul ce se redă este preluat identic, fără comentarii, din documentaţia firmei, indicându-se numărul volumului şi pagina.3 Vol.7, pag. 40 : Se vor urmări Planurile de management de mediu şi de aspecte sociale după închiderea exploatării şi care se vor referi la: deşeuri, ape şi controlul eroziunii, ansamblul iazului de decantare a cianurilor, evoluţia biodiversităţii din zonă, intervenţiile în caz de avarii/incidente, consultarea şi informarea publicului, urmărirea planului de dezvoltare durabilă a comunităţii, îngrijirea patrimoniului cultural, monitorizarea calităţii mediului. Vol. 8, pag. 14 : Instalaţia de epurare a apelor acide de mină rămâne în funcţie şi după închiderea exploatării, folosind tratamente cu var şi un sistem de tratare pasivă a efluenţilor. Vol. 8, pag. 17 şi 19 : În iazul de decantare se vor depune 214,90 milioane tone steril (sub formă de şlam), găsit ca granulaţie în intervalul 74 – 150 microni. După închiderea exploatării, gestiunea iazului de decantare cuprinde: barajul Corna, barajul secundar de retenţie din aval, bazinul de acumulare/decantare a sterilului din spatele barajului principal, bazinul de retenţie secundară din spatele barajului secundar, sistemul de pompare a exfiltraţiilor (ape acide de mină,etc) din bazinul secundar de retenţie înapoi în iazul de decantare (bazinul principal), sistemul de tratare semipasivă a exfiltraţiilor după închiderea iazului principal, sistemul de canale de deversare a apelor din precipitaţiile atmosferice de pe versanţi, sistemul de monitorizare a ansamblului fostei exploatări, sistemul drumurilor de serviciu, sistemul de alimentare cu energie electrică, sistemul de intervenţie în situaţii de urgenţă, drumurile subterane de lângă piciorul din aval al barajului şi de sub bazinul de decantare al iazului principal. Vol. 8, pag. 19 : În bazinul de retenţie secundară se va amplasa pe o barjă flotantă, o staţie de pompe de joasă presiune. Vol. 8, pag.19 şi 33 : În bazinul de retenţie (iazul de decantare principal), volumul apei este de 12,3 milioane mc. Permeabiltatea rocii de fund permite o înfiltare a apelor din bazin de 30 m în 100 ani. Vol. 8, pag. 87 : Scăderea pH-ului (creşterea acidităţii) apei din iazurile de decantare prin absorbţia CO2 din atmosferă, cu apele de ploi acide, favorizează descompunerea parţială a complecşilor metalici formaţi cu cianura de sodiu şi formarea de acid cianhidric liber deasupra suprafeţei apei, acid care se pierde, pe cale naturală, în aerul din zonă. Vol. 8, pag. 119 : În balanţa acidului cianhidric, pierderile sunt astfel detaliate:6 tone se pierd, anual, în timpul procesului tehnologic, 30 tone se pierd în iazul de decantare (aprox.100 kg pe zi). Vol.8, pag.127 : Bazinul de decantare, la închiderea exploatării, va conţine 215 milioane tone şlam ce va ţine captive 500 tone ioni cian. Dacă se adaugă şi volumul total de apă de 12,3 mil mc se ajunge la un volum total de 171,7 mil mc Vol.8, pag.127 şi vol.1,pag.8 :În caz de prăbuşire a barajului principal (exemple recente: Poco de pe Rio Picomaya –Bolivia, Aznalcollar pe Rio Grande – Spania, Baia Mare - România etc ) o parte din conţinutul iazului va deversa în reţeaua hidrografică din zonă cu difuziune în Ungaria, etc. Vol. 8, pag. 128 şi 129 : Sterilul depus în iazul de decantare are potenţialul de a genera, în timp, un mediu acid pe seama conţinutului propriu de sulf (1 – 2%) şi, ca urmare, apar ape acide cu pH ce se poate situa între 2 şi 7. Vol. 8, pag 136 – 137: În fiecare an, 1 - 2% din apa din iazul de decantare se pierde prin exfiltraţii( cca 400 mc/zi) care se gestionează pentru neutralizare. Vol. 8, pag. 177: Barajul şi iazul secundar de retenţie vor fi menţinute şi în faza de postînchidere a Proiectului în stare de funcţionare pentru a prelua exfiltraţiile de apă din zonă şi a fi tratate într-o instalaţie specială .
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 13:09:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015