Realitate...şi irealitate În acest mileniu, deja viaţa socială a românului este împărţită în realitatea de pe ecran şi realitatea lui. În realitatea lui, românul se află singur împotriva tuturor. Singur împotriva facturilor, a preţurilor, a nimicniciei aparatului de stat şi a celorlalţi care vor să-i mai şi fure bucăţica de pâine. În realitatea lui, românul nu are nici un aliat, până şi prietenii şi chiar rudele sunt în competiţia banului cu el. Spre deosebire a acestei realitaţi, în “realitatea” de pe micul ecran, se simte alături de ceilalţi care protestează împotriva a aceloraşi lucruri ca şi el. Se simte alăturat grupului de “huo” la adresa oricui şi a orice. Nu realizează niciodată bizonul românesc că şi aceste grupuri de “huo” sunt făcute artifical de mass media, doar pentru ca prostimea care se alătură grupului, să-i consume marfa. Adică să aibă audienţă pentru a vinde publicitate. Cum laudele nu au avut niciodată rating, nu vor exista laude pe micul ecran. Şi nu trebuie uitată ideea principală. Că în această luptă pentru zeul “Bani”, jocurile sunt în aşa fel făcute ca majorităţii populaţiei, să nu-i mai ardă de veşti bune. Atunci când se apropie ziua de salariu şi mai poţi cumpăra doar o pâine, că banii deja s-au terminat, seara dacă dai peste o emisiune unde vezi că unii îşi dau la gioale, parcă te simţi răzbunat aliindu-te şi tu unei tabere de pe micul ecran. Şi nu vei sta niciodată să urmăreşti o emisiune cu oameni care au reuşit în viaţă, emisiune care îţi certifică deja ceea ce nu vrei să crezi încă despre tine, şi anume că eşti un ratat. România mă gândesc că ar face un salt înainte cu 20 de ani, dacă ar exista doar televiziunea naţională timp de patru ani. Pentru că toată lumea declară şi este convinsă că poporul se conduce cu televizorul. Atât iar trebui României ca să-şi revină din acest marasm. Patru ani fără televiziuni private.
Posted on: Fri, 30 Aug 2013 11:13:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015