Republica Democrata Congo este probabil una dintre cele mai bogate in resurse tari de pe glob. Din pacate, colonialismul, sclavia si coruptia au adus-o in pragul saraciei. Cel mai sangeros conflict de la Al Doilea Razboi Mondial incoace inca isi numara victimele. Marele Razboi din Africa (1998-2003) a dus la moartea a cinci milioane de oameni, in timp ce alte cateva milioane nu au ce manca si sufera de boli grave. Din acelasi motiv, milioane de fete si femei au fost violate, noteaza BBC. Conflictul a implicat soldati si civili din noua tari, fara a mai pune la socoteala numeroasele grupuri de rebeli inarmati. Cea mai afectata tara, pe teritoriul careia s-a dus mare parte din lupta, este Republica Democrata Congo. Congo ascunde in pamanturile sale aproape orice tip de mineral si, cu toate acestea, este mereu pe ultimele locuri la capitolul dezvoltare umana, intr-un index realizat de Natiunile Unite. Aici, chiar si cei mai norocosi locuitori traiesc in saracie si principala grija a oamenilor este supravietuirea. Prezentul dezastruos al Republicii Congo este rezultatul a cinci secole de decizii si actiuni dintre cele mai neinspirate. La sfarsitul secolului 15, un imperiu cunoscut sub numele de Regatul Congo domina regiunea, inclusiv portiuni din statele din jur, precum Angola de astazi. Imperiul avea propria aristocratie si un serviciu public impresionant. Colonistii portughezi si belgieni au instaurat si mentinut anarhia, pentru a exploata mai usor resursele naturale Cand negustorii portughezi au venit din Europa, in 1480, si-au dat seama ca au dat peste un taram foarte bogat in resurse naturale, dar si ca forta de munca. Sclavii din Congo s-au dovedit a fi deosebit de rezistenti fizic, in special in fata bolilor. Ca sa beneficieze de aceste resurse, portughezii s-au gandit ca cel mai usor ar fi sa instaureze o stare de anarhie generala. Asa ca au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa desfiinteze orice forta politica locala ce ar fi putut pune ordine in lucruri si care le-ar fi impiedicat eforturile de stapanire. Rebelii au primit astfel bani si arme moderne, armatele congoleze au fost infrante, regii asasinati si elitele locale macelarite, incurajandu-se secesiunea. Pana in 1600, regatul odata impunator s-a dezintegrat intr-o serie de state micute, fara lideri adevarati, in care domnea anarhia si unde razboaiele civile erau la ordinea zilei. Sclavii au cazut victime acestor razboaie. Aproximativ patru milioane de oameni au fost in acea perioada luati pe sus si imbarcati catre America si Europa. Tot atunci, o multime de orase din vest au cunoscut o devoltare spectaculoasa de pe urma resurselor din Congo. Pentru ca acest lucru sa se intample, marile puteri de la acea vreme nu si-au vazut decat propriul interes, dezbinand tara si distrugand orice urma de stabilitate si odine. Congo, a 12-a tara ca marime din lume, a cunoscut maretia si succesul datorita resurselor sale, dar tocmai acestea aveau sa ii aduca decaderea. Ce se ascunde in pamantul si in jungla Republicii Congo Resursele de apa, provenite din cel de-al doilea cel mai mare rau din lume, sunt practic nelimitate. Clima este una prietenoasa si solul fertil, iar in adancul lui se gasesc depozite uriase de cupru, aur, diamante, cobalt, uraniu si petrol, toate insumand o bogatie naturala inestimabila. Si, odata cu aparitia bicicletelor si a automobilelor, tara a devenit cel mai mare furnizor mondial de cauciuc. Cu toate acestea, Congo este una dintre natiunile cel mai greu incercate. Belgienii au fost primii care au observat imensa oportunitate din colectarea cauciucului si au facut tot posibilul sa puna mana pe el, folosind forta. Acestia obligau localnicii sa recolteze cauciucul din jungla, timp in care le tineau captive nevestele si se foloseau de ele. Cei care nu se supuneau regulilor erau biciuti, mutilati si omorati. Elitele belgiene aveau grija sa tina totul sub control prin crime, teroare si negarea oricaror facilitati. Cauciucul, una din bogatiile tarii, a fost cauza pentru care milioane de oameni au murit. Mineritul, o alta atractie pentru strainii ce cautau sa se imbogateasca, i-a facut pe congolezi sa lucreze in conditii inumane. Mineralele extrase erau apoi aduse pentru prelucrare in Europa si America, fiind practic baza dezvoltarii tehnologice a popoarelor din vest. Bombele atomice care au ras Hiroshima si Nagasaki de pe fata pamantului, fabricate cu uraniu din Congo In Primul Razboi Mondial, o buna parte din armele folosite erau produse din metalele extrase din Congo, in special cupru. In cel de Al Doilea Razboi Mondial, uraniul folosit in bombele nucleare folosite asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki au provenit tot dintr-o mina din sud-estul tarii. Libertatea din vest a fost, astfel, aparata cu resurse congoleze, in timp ce negrilor din tara le era interzis sa voteze si sa formeze uniuni sindicale sau asocieri politice. In afara de educatia de baza, acestia nu aveau practic nici un drept. De fapt, era in interesul marilor puteri sa ii mentina la un nivel cat mai de jos, pentru a-i putea controla mai usor. Faptul ca nu exista nicio elita locala insemna ca nimeni nu ar fi avut curajul sa revendice tara. Independenta din 1960 a fost astfel un dezastru. Tara se dezintegra si incercarea armatei de inlaturare a conducatorilor belgieni a fost sortita esecului. Elitele din Belgia au avut grija sa ii inlature pe toti aceia care ar fi putut fi capabili sa conduca tara si sa le puna probleme. Existau 5.000 de joburi in administratia guvernamentala, dar doar trei dintre acestea erau detinute de localnici. Nu exista niciun avocat, doctor, economist sau inginer congolez in toata tara. Razboiul Rece a adus cu sine si mai mult haos, iar Congo a cazut din nou la mijloc intre marile puteri, care incercau in continuare sa ii revendice bogatia. Liderul congolez de la acea vreme, Patrice Lumumba, a fost batut si torturat, dupa care executat de catre rebeli, care erau sprijiniti de vestici. Locul sau a fost luat de Joseph-Desire Mobutu, care s-a dovedit a fi un tiran. In 1972, acesta si-a schimbat numele in Mobutu Sese Seko Nkuku Ngbendu Wa Za Banga, care inseamna “razboinicul atotputernic care, datorita rezistentei si dorintei sale de neclintit pentru a castiga, trece de la cucerire la cucerire, lasand focuri in urma sa”. Mobutu Sese Seko, tiranul care si-a stors propria tara de miliarde de dolari Disidentii erau torturati sau mituiti, ministrii furau bugetele cu totul iar guvernul era practic atrofiat. Tara s-a tot imprumutat, dar banii care intrau erau oricum furati, iar Congo are si acum datorii de platit. Dar vesticii l-au tolerat, atata timp cat mineralele continuau sa ajunga in vistieria lor, si nu in cea a sovieticilor. Mobutu si familia sa au stors tara de miliarde de dolari. Si-au construit un palat de 100 milioane de dolari in inima junglei, dar si o pista enorma special pentru a facilita zborurile pentru cumparaturi catre Paris. Mobutu a fost inlaturat de la putere in 1997, de catre o alianta a mai multor state, in frunte cu Rwanda, furioase ca liderul congolez ii proteja pe multi dintre responsabilii genocidului din 1994. In timp ce zbura pentru ultima oara din palatul sau din mijlocul junglei, propriii soldati ai fostului lider congolez au deschis focul asupra aeronavei. Dupa cucerire, Rwanda si-a instalat la putere un om pe care voia sa il manipuleze, insa odata ajuns in functie, acesta a refuzat sa mai faca ce i se spunea. Asa ca Rwanda a invadat Congo pentru a doua oara, moment in care tara s-a dezmembrat definitiv, macinata de atatea razboaie. S-au format sute de grupuri armate, fiecare luptand pentru sine, toti manati de lacomia pentru a pune mana pe bogatiile naturale ale tarii. Milioane de oameni au murit din nou si alte femei au fost violate, in timp ce copiii erau pusi sa sape dupa coltan, un mineral cheie folosit in productia telefoanelor mobile. Din nou, una dintre resursele din Congo au adus-o in pragul anarhiei. Unul dintre cele mai bogate state ale lumii, ajuns la mila Occidentului Pacea a fost instaurata partial in urma cu un deceniu, dar oamenii continua sa moara de foame si de boli pe care nu reusesc sa le controleze, din cauza lipsei de bani. Instabilitatea politica exista in continuare, noaptea drumurile sunt paradisul talharilor, focurile de arma inca sunt la ordinea zilei, sistemul medical depinde de ajutoare si donatii, iar drumurile au disparut aproape in totalitate, marile orase nemaiavand acum cai de acces intre ele. In plus, noul regim se dovedeste a fi la fel de lacom ca si precedentele. Ceea ce era odata un stat puternic, cu sisteme armate, judiciare si de educatie bine puse la punct si o groaza de oportunitati provenite din zacamintele pe care le adapostea, este acum la mila altora. Portughezii, apoi belgienii si toate celelalte popoare dornice sa se imbogateasca de pe urma unor resurse care nu le apartineau, au avut grija ca Republica Democrata Congo sa cunoasca o involutie de neimaginat. In consecinta, desi detine rezervele uriase de minerale, care i-ar putea asigura bunastarea, paradoxal, tocmai aceasta bogatie a adus tarii numai nenorocire si moarte.
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 07:09:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015