Resorturile launtrice ale emigratiei: povestea bac-ului Cred ca Romania este singura tara din lume in care poti sa intri la inchisoare doar pentru ca esti om normal si cinstit. Am fost de mai multe ori presedinte de bacalaureat. Dar ce mi s-a intamplat ultima oara m-a convins ca eu nu mai am ce sa caut in aceasta tara bantuita de detracati. Ca presedinte de bac ai niste obligatii privitoare la buna desfasurare a intregului proces de evaluare a unor copii care au absolvit 12 ani de studii. Esti un supervizor care, in colaborare cu profesorii liceului organizezi si supraveghezi ca bacalaureatul sa se desfasoare normal, cu maxima corectitudine si in conformitate cu reglementarile si legile in vigoare. In toate liceele pe unde am fost presedinte de bac, exista acelasi obicei de a fii tratat ca persoana privelegiata, care dispunea de un anume protocol, pe banii elevilor. In limitele bunului simt, asta insemna o ceasca de cafea dimineata, un sandwich si un pahar cu apa minerala, iar la pranz, servirea gratuita a mesei la o cantina sau la un restaurant. Profesorii se straduiau si reuseau sa fie bune gazde pentru musafirul lor, presedintele de bac. Fara excese si fara nimic tendentios. Ultima data cand am mai acceptat sa fiu presedinte de bac, mi s-au intamplat lucruri ce merita povestite. Eram presedinte la clasele de la seral, iar diriga umbla tot timpul dupa mine sa ma intrebe ce am nevoie. I-am raspuns de fiecare data ca n-am nevoie de nimic si ca am venit pentru bacalaureat fara sa-mi trebuiasca ceva anume. Insistentele si insinuarile ei au devenit suparatoare mai ales cand a inceput sa-mi spuna ca asa e traditia acolo si ca si ceilalti presedinti de bac au plecat acasa cu fel de fel de cadouri, enumerandu-mi diverse aparate electrocasnice, covoare, perdele si nu mai stiu eu ce. Si diriga insista prosteste sa-mi ofere ceva ce nu am acasa. Am ignorat-o in continuare si mi-am vazut de treburile mele. Prima zi de scris la bac. In cancelarie domnea o atmosfera sarbatoreasca, erau pregatite sandwich-uri, cafele, coniac iar amabilitatea dascalilor depasea bine cotele unei ospitalitati normale. La ora zece s-au deschis plicurile cu subiecte si a inceput proba scrisa la limba si literatura romana. Eu o anunt pe diriga ca merg sa verific salile si sa vad cum se deruleaza examenul scris in salile unde copiii, coplesiti de emotia momentului incepeau sa-si redacteze lucrarile. Nu, nu, nu, tov. presedinte. Stati linistit ca avem profi care supravegheaza, de ce sa va bateti D-voastra capul sa umblati prin clase. Mai bine luati un coniac, o cafea, simtiti-va bine, ca noi ne facem datoria. De legat, nu m-au putut lega asa ca m-am dus prin salile de examen. In prima sala in care am intrat, stupoare totala ! Toti elevii, sub atenta supraveghere a profilor, scriau de zor avand pe mese carti, caiete, fituici. La intrarea mea in sala, au inceput sa ascunda care pe unde au stiut ce-au putut, iar aia mai fraieri care n-au reusit sa doseasca repede cartile, i-am ridicat in picioare, le-am luat documentele din care copiau, le-am anulat lucrarile si i-am dat afara din sala de examen. In total au fost sapte elevi, desi imi dadeam seama ca am fost nedrept, fiindca cei sapte nu erau decat varful vizibil al eisbergului. Cataclism total. Era prima data cand in judetul respectiv au fost exmatriculati copiii de la bac. Fiind absolventi de seral, printre cei pe care i-am eliminat se afla si nevasta sefului de post din localitatea respectiva. Scandalul a devenit enorm, mai ales ca, am aflat ulterior, ca pentru a-l multumi pe presedintele de bac, si in numele lui, seralistii au trebuit sa contribuie cu cate doua chenzine. O evaluare simplista, ma face sa cred ca pe spinarea presedintelui se adunasera in jur de 60.000 de lei de la o singura clasa de 40 de absolventi. In acea vreme, suma era aproape de pretul unei Dacii. Iar eu, mangafaua, habar n-aveam ce jocuri si ce bani se invarteau in numele si prin spatele meu. In zilele urmatoare, au venit tot felul de « civili » prin scoala care faceau anchete si luau declaratii de la elevi si profi. Eu nu am fost niciodata nici contactat si nici interogat, vazandu-mi linistit de treburile pentru care ma aflam acolo. Dupa corectarea lucrarilor scrise, dupa afisarea rezultatelor si dupa rezolvarea contestatiilor a urmat oralul. Anecdotic, va marturisesc ca una dintre eleve m-a impresionat tare mult. Luase nota 2 pe linie la probele scrise, iar la oral, chiar daca i-am oferit sansa sa traga mai multe subiecte, nu a putut raspunde la nici-o intrebare. Eram confruntat cu o situatie extrema si bizara. O tanara de 19 – 20 de ani, dupa 12 ani de scoala, nu stia nimic nici la romana, nici la mate, nici la biologie. Si totusi, aceasta tanara intr-o zi, devenea sotie, mama, persoana care trebuia sa munceasca si m-a pus pe ganduri ignoranta ei absoluta. De fata cu profii din comisie, i-am marturisit ca era un caz unic si am insistat sa-mi spuna totusi ce materii i-au placut in scoala, pentru ca nu puteam intelege cum un absolvent de liceu nu putea sa-mi recite nici macar 3 – 4 versuri, dintr-o poezie de Eminescu sau Cosbuc sau orice alt poet, la alegere. Mi-a raspuns ca cel mai mult i-a placut istoria. Bucuros, am luat o decizie stranie. I-am promis ca trece bac-ul daca imi raspunde la o intrebare din domeniul istoriei. Ai auzit de Waterloo, am intrebat-o. S-a inseninat si radiind de fericire imi raspunde victorioasa: “sigur ca da, e melodie pe care o canta ABBA”. No comment!!! Revenind la bac, peste tot se obisnuieste ca la final sa se faca o mica petrecere de ramas bun si de conluzii ne-formale dupa care, profii pleaca in concediu, presedintele acasa, iar absolventii raman cu amintirile liceului si cu visele lor de viitor. Fiind vreme frumoasa, s-a organizat o agapa campeneasca. Diriga imi povesteste cum ca in localitatea respectiva este medic veterinar un fost student de-al meu care s-a bucurat sa ma stie pe acolo si ca vrea sa-mi ofere un cas din partea lui, cerandu-si scuze ca nu va putea veni personal sa ma vada. Am acceptat oferta, urmand ca a doua zi sa ma intorc la Cluj cu Dacia personala cu care facusem deplasarea. Seara a fost placuta, dar casul care urma sa-l primesc nu mi-a mai fost adus de D-na diriga. Au trecut cateva zile si primesc un telefon de la directoarea Inspectoratului judetean unde se afla liceul cu pricina, prin care ma ruga cu amabilitate sa ne vedem la Inspectorat. Intalnirea a fost cordiala, dar dezvaluirile pe care mi le-a facut D-na inspectoare m-au impietrit. A fost informata de « organe » ca eu, presedintele de bac, urma sa primesc o suma importanta de bani disimulata intr-un cas, iar politia era avertizata si ma astepta pentru perchezitie la iesirea din judet. Din motive pe care nu le cunostea sau nu a vrut sa mi le impartaseasca, casul nu mi-a mai fost dat, iar eu am fost salvat de la un proces rusinos si de la puscarie sigura. In ce tara traim ??? Floresti, 04.11.2013
Posted on: Mon, 04 Nov 2013 17:25:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015