Revista Kamikaze Morții sunt mină de aur pentru presă. Nici măcar nu e așa, un secret, un adevăr nespus. Dimpotrivă, e menționat clar în toate manualele de jurnalism: sunt morți? Începi cu ei. Începi cu ei jurnalul sau ziarul și începi cu ei știrea de la începutul jurnalului sau ziarului. Moartea e mai importantă decât orice pentru tine, ziaristule, pe de o parte nici nu ești chiar de învinuit că te rogi să mai pice câte un avion. Tu fiind, în marea majoritate a cazurilor, televiziune sau publicație privată, supusă regulilor pieței, se subînțelege că, dacă pui morții în deschidere, o faci ca să vinzi. Moartea vinde, da, e clar. Degeaba invoci interesul public. Oricum ești o hienă. Până la urmă, și hienele au rolul lor (foarte important) în interesul public: mănâncă mortăciuni, evită epidemii, curăță locul. Voi nici măcar atâta lucru nu faceți, ziariștilor, așa că sunteți niște hiene mai de căcat decât hienele, de fapt. Mai egoiste și mai puțin folositoare publicului. La dracu, ați vrea voi să fiți hiene! Cred că cea mai mare jignire pentru o hienă este să o faci jurnalist. Mai nou, însă, am aflat că morții îi ajută nu doar pe ziariști, ci și pe oamenii politici. Nici nu i se uscaseră bine chiloții la noadă după meciul de baschet, că Victor Ponta (auzind și el, într-un târziu, de accidentul din Muntenegru) a pus-o de ce-i place lui cel mai mult: de-o conferință de presă. Avea ceva de spus? Bineînțeles că nu. Nu știa nimic nou față de ce se dăduse în presă, a venit doar să ne spună că mulțumește Muntenegrului că a făcut ceva normal și să ne asigure că el va face, de asemenea, ceva normal: va asigura repatrierea victimelor și va ajuta familiile. Bine, nenea. Dar nu economiseai niște timp dacă făceai direct, fără să ne mai spui?
Posted on: Fri, 28 Jun 2013 07:05:27 +0000