Romania distrusa de propria clasa politica M-am nãscut si mi-am petrecut copilaria într-o localitate din Gorj, în preajma unui învãtãtor de „vitã veche“ care vorbea cu atât respect si consideratie despre poporul din care îsi trãgea seva, de parcã se închina la o icoanã fãcãtoare de minuni. Omul acesta era de o inteligentã rarã, onest si plin de bunatate. Din când în când, îsi deschidea sufletul catre noi, cei pe care ne învatã sã deslusim rosturile vietii, si vorbea cu patos despre istoria noastrã, (atât cât putea sã vorbeascã în timpurile acelea de prigoanã a intelectualitãtii, deoarece se spunea cã si peretii „aveau urechi“), despre oamenii care îsi dãduserã viata pentru a crea aceasta istorie. Mare lucru nu întelegeam noi pe atunci, dar timpul petrecut în preajma acestui OM trecea pe nesimtite, iar noi, învãtãceii necopti, rãmâneam uimiti de blândetea vocii sale. Mai târziu am aflat cã România îsi „executase“ clasa politica si intelectualitatea în pus- cãrii sau pe santiere special create pentru acest scop. Venise vremea epurãrii politice. Cu ajutorul tancurilor venite de peste Prut, puterea comunistã instalatã în România în urma unor alegeri „democratice“, a declarat rãzboiul împotriva celor care „serviserã“ regimul capitalist. Se declansase perioada de realizare a omului „nou“. Omul acesta, pe care dorea sã-l creeze comunismul, trebuia sã fie ateu, sã lucreze în toate sãrbãtorile religioase, în mod deosebit de Paste si de Crãciun, trebuia sã se mulþumeascã cu puþin, sã aduca elogii si sã închine imnuri conducãtorilor „iubiti“, sã-si „toarne“ colegul, prietenul sau ruda apropiatã, sã critice cu voce tare „nenorocirile“ capitalismului, si multe alte acte de neimaginat. Din pãcate, regimul comunist, a mai creat un alt om: smecher, arogant, descurcãret, mincinos, bisnitar, scolit pentru furt si pentru „ocolirea“ legii . Acest om a dat de „gustul“ banului si a constatat cã regimul comunist nu-i permite sã se îmbogãteascã atât cât ar dori. si atunci, s-au adunat mai multi laolaltã, si în „numele poporului“ au pus de o „revolutie spontanã“. S-au folosit de naivitãtile oamenilor simpli si s-au „cocotat“ în vârful societãtii pentru „binele natiunii romane „(a se întelege pentru binele lor). Au declansat o noua prigoanã împotriva celor care scãpaserã din închisorile comuniste si de pe santierele de muncã „voluntarã“ (ca si când suferintele îndurate nu ar fi fost suficiente), au „fabricat“ dosare pentru a-i domoli pe cei care aveau de gand sã le deranjeze domnia, si-au înfiltrat cârtitele în structurile firave ale partidelor istorice pentru a le controla mai usor, au scos pe piatã discursuri propangadistice gen „nu ne vindem tara“ (mai bine o dãm „gratis“ dar sã ne umplem noi buzunarele), au amutit etasamentele de luptã ale minerilor împotriva propriului popor, au creat României o imagine de „invidiat“ în exterior, asa încât toata lumea civilizatã ne ocolea. Marea minciunã din ’89 Când poporul român astepta si spera ca tara sã intre pe un fãgas normal, acesti indivizi nu dãdeau nici un semn cã ar dori acelasi lucru, fie din nepricepere, fie dintr-o stiintã obscurã care le spunea lor cã numai în haos pot fura în liniste, îsi pot umfla burtile dizgratioase. Uitati-vã la cei care din 1989 ne „umplu inimile de bucurie“ si ne invadeazã frecvent casa prin intermediul televiziunii, si faceti o comparatie cum arãtau atunci, si cum aratã acum. Dupã ce si-au fãcut „plinul“ si au furat avutia creatã cu lacrimi si sudoare de acest popor, acesti indivizi s-au dat la o parte, în numele democratiei, lãsându-i pe altii sã preia frâiele României, lãsând o tarã devastatã, izolatã de restul lumii si cu visteria goalã. Priveau cu satisfactie din fotoliul în care îsi odihneau trupurile „vlãguite“ de atâta muncã, la zbaterile si la neputinta celor cãrora le cedaserã dreptul de a guverna sãrãcia tãrii . Vrând sã demonstreze cã numai ei sunt capabili sã conducã tara, si-au infiltrat si de aceastã datã oamenii în punctele de comandã si s-au opus cu înversunare oricãrei reforme. Cu toate aceste greutãti si oprelisti, se pãrea totusi cã tara a fost scoasã din faza de faliment si cã si-a gãsit directia bunã. Din pãcate, era prea târziu iar „ciuma rosie“ s-a întors si a reânceput jaful, de data aceasta mai stilat si mai evoluat. Ce conteazã cã cei mai multi oameni trãiesc sub pragul sãrãciei, iar sãrãcia devine o stare de normalitate în România, lor sã le fie bine. Ce conteazã cã oamenii nu au locuri de muncã, îi stãpânesc ei tinându-i cu mâna întinsã la mila lor, pentru a le arunca o mânã de gologani. Si uite asa, dupã douãzeci de ani de când credeam cã am scãpat de dictatura comunistã, ce avem astazi: o tarã sãracã cu oameni saraci si foarte bogati (care au strâns în mâinile lor toatã avutia tãrii), o nomenclaturã comunistã de de rangul doi, fãrã moralitate, care a pus stãpânire pe România si a ridicat minciuna la rang de adevãr, si multe alte nenorociri create cu bunã stiintã de acesti indivizi. GHEORGHE DUDUIALA
Posted on: Sun, 08 Sep 2013 15:16:15 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015