România mea este locul meu de naştere; şi toţi românii îmi sunt fraţi. Sunt fraţii mei de bucurie şi jale, de cântec sau înlăcrimare, de optimism, de credinţă şi biruinţă… Purtăm toţi, cu noi o casă, în sufletele noastre, cu ochi, ca ferestre spre cer; şi o ţară numită limba română, primită ca dar de la străbunii ce au sădit în noi – ca zestre sfântă şi bună – florile sacre de comunicare, în cuvintele frumoase din limba noastră de origine latină, oriunde ne-am trăi viata pe acest pământ şi nu ne-am lăsat inima să ni se păgânească şi nici sufletul să ni se facă iască, căci ne-am păstrat credinţa în Dumnezeu… România mea este o capodoperă naturală: o ţară frumoasă şi binecuvântată de Dumnezeu! că Dumnezeu a făcut, cu dragostea Sa de Tată, o ţară binecuvântată: o grădină frumoasă pe pământul, unde m-am trezit la viaţă şi eu!… Sunt sigur, că Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: românii mai mult, de ne-a dat o ţară atât de frumoasă, care să ne fie unicul loc de pe lume, unde sufletul nostru nu este surghiunit în sentimente de dor, căci este Acasă!…Ce n-are frumos ţara mea: România? Grădini şi livezi în culorile de curcucubeu, munţi pleşuvi în tăcerea de piatră adâncă, păduri milenare, cu arbori ce păstrează frumuseţea paletei folosită de-o mână măiastră şi sfântă, dealuri cu miile de flori, cu o mulţime de culori, ce ne mângâie privirea, cu livezile îmbrăcate în sărbătoarea de clorofilă şi viaţă, trezite din somnul de iarnă la o altă dimineaţă, scăldată în soarele mai luminos şi mai călduros, cu râurile izvorâte de peste tot cuprinsul ţării, ca să stâmpere setea românului cuprins de hărnicie, când trudeşte pământul, munceşte-n uzină sau scrie vreo poezie, căci românul se naşte poet, cântându-şi bucuria şi dorul, durerea şi nefericirea, speranţele şi iubirea… România mea este o grădină imensă de 237.500 kilometri pătraţi, îngrijită şi păstrată frumoasă, prin munca harnică a milioanelor de fraţi şi surori ale mele, de care mă simt legat prin neam strămoşesc şi prin sânge latin, ce ni l-a dat Dumnezeu, când ne-a dăruit un suflet şi o credinţă, şi o limbă frumoasă pentru comunicare, când am văzut întâia dată soarele pe felia de glie ce-o numesc de-atunci ţara mea: Acasă… România mea este ca o grădină, pe care am luat-o cu mine în limba română, vorbind la trecut, visând româneşte, acum, la ce va să vină acolo: Acasă, unde am trăit „o felie de viaţă”… Mă reconectez şi astăzi cu optimismul de Acasă, când îmi găsesc refugiul meu de suflet, gândind, vorbind şi scriind în limba părinţilor mei: în limba română, care este una dintre cele mai frumoase limbi vorbite din lume, având o istorie vrednică de poporul a cărui obârşie se adânceşte în istorie pe o perioadă de aproape două milenii. Este o limbă romanică, având la baza structurii gramaticale şi a fondului principal de cuvinte vocabularul şi gramatica limbii latine. Vorbită de peste 30 de milioane de vorbitori din actuala Românie şi de românii aflaţi în diaspora. România mea este o ţară frumoasă, cu un popor temător de Dumnezeu, cu oameni ce gândesc şi vorbesc româneşte. România mea este un tablou unic în lumea de culori a globului nostru pământesc, care se învârteşte majestic de atât amar de vreme… România visurilor mele, din copilărie şi de mai târziu, este locul în care munţii cântă în bătaia vânturilor, văile răsună de murmurul stropilor de ploaie şi de trăsnetele care străbat adesea văzduhul, iar pârâiaşele zburdă, ca apoi, râurile domolite să ducă speranţele românului în lumea largă, contopindu-se cu zbuciumul continuu al Mării Negre, în care s-au acumulat şi lacrimile din sufletele străbunilor mei, ce-au trăit şi-au murit pe plaiurile Mioriţei, dar mi-au sădit în suflet mirabila sămânţă a sentimentului de dragoste pentru România mea şi pentru limba ei frumoasă română!… Am în suflet un cămin ce-l port printre străini: E România mea!…
Posted on: Sun, 01 Dec 2013 15:43:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015