S L U J I T O R I U N I Ţ I Chestiunea se pune acut astăzi pentru că este vremea când Iehova face „lucrarea lui ciudată”, lucrare ce înseamnă a aduce la cunoştinţa oamenilor faptul că religia este de la Diavol şi că ea este condamnată la nimicire completă curând. Acesta este motivul pentru care aşa de multe persoane de bună credinţă apar acum în scenă şi se declară împotriva religiei şi în favoarea împărăţiei lui Dumnezeu sub Christos. Ei văd limpede că martorii lui Iehova nu sunt angajaţi în vreo luptă împotriva fiinţelor omeneşti, ci ei se străduiesc să ducă la îndeplinire o muncă bună răspândind mesajul lui Dumnezeu potrivit poruncilor sale; din acest motiv, acele persoane de bună credinţă se vor grăbi să se alăture celor rămaşi, unşi, în „lucrarea ciudată”. Toţi care sunt de partea lui Iehova şi a Împăratului său, trebuie să stea ferm împreună şi să muncească împreună armonios şi cu credinţă. Diavolul şi toţi agenţii lui, mai ales religia şi religioşii, se opun lui Dumnezeu, şi ca atare se opun martorilor lui Iehova şi tovarăşilor lor. Cu mult timp în urmă, Iehova, prin proorocul său Ioel, a scos în evidenţă acţiunea armonioasă de înaintare a poporului său credincios pe pământ. El arată cum cei unşi şi tovarăşii lor vor sta umăr lângă umăr, lucrând pentru împărăţie. El îi aseamănă pe unşii lui credincioşi cu lăcustele (Ioel 1:4; 2:25) şi îi numeşte „oastea sa”, care nu are un împărat pământesc ci care se află sub conducerea lui Christos, Împăratul ceresc. Cei credincioşi şi devotaţi lui Dumnezeu, care se află acum pe pământ, nu au nevoie de vreun împărat, căpetenie ori conducător pământesc sau vizibil. Ei toţi sunt în unire, aceasta însemnând că ei sunt toţi ca unul, iar Isus Christos este Căpetenia şi Conducătorul lor. Isus Christos a denunţat religia ca fiind de la Diavol, iar ei toţi trebuie să-şi urmeze Căpetenia şi Conducătorul. Observaţi acum proorocirea lui ioel, care ne dezvăluie mişcarea armonioasă a credincioşilor slujitori ai lui Iehova, care îşi urmează împăratul, oriunde acesta îi conduce: „Nu se împing unii pe alţii, [nu se lovesc unii de alţii (Rotherham)] ci fiecare îşi vede drumul său; iar atunci când cad în sabie, nu se rănesc.” - Ioel 2:8. ACŢIUNE Ei nu au ocazia de a se lupta unul cu celălalt. Dacă ar face-o, ar fi o dovadă concludentă că ei nu-l slujesc pe Dumnezeu şi pe Împăratul său. Ei mărşăluiesc înainte în unire. Nu se întâmplă să iasă din şir, unul ori altul. Ei nu încearcă să se intereseze de treburile celuilalt, şi nici nu se amestecă în ducerea la bun sfârşit a obligaţiilor asumate de către alţii. Fiecare îşi cunoaşte propriul său loc şi propria sa datorie, şi este harnic în a sluji cu credinţă în locul unde este pus. Toţi ţin între ei pacea lui Dumnezeu, şi toţi menţin această pace şi armonie deplină între ei, aşa precum Dumnezeu le-a spus celor credincioşi că trebuie să facă. (Psalmul 122) Versiunea Autorizată nu ne dă aici cea mai clară înţelegere a proorocirii lui Ioel, care, după Versiunea Revăzută, spune: „Ei se năpustesc prin arme, şi nu se opresc din mers.” După Rotherham: „Deşi printre arme ei cad, nu se opresc.” Remarcaţi aici faptele de necontestat, care se împlinesc exact cum a afirmat proorocirea. Corpurile legiuitoare scot legi care încearcă să oprească activitatea poporului lui Dumnezeu. Curţile de judecată interpretează aceste legi încercând să oprească munca martorilor lui Iehova. Braţul înarmat acţionând la porunca liderilor religioşi, aplică pedepse martorilor lui Iehova, şi precum a prezis Isus, martorii lui Iehova, „vor fi urâţi de toate neamurile pentru numele Lui”. (Matei 24:9). Nici unul dintre aceste lucruri nu opresc însă marşul înainte al credincioşilor martori ai lui Iehova. Ei îşi dau seama că misiunea şi autoritatea o au de la Dumnezeu Atotputernicul, şi astfel ei sunt hotărâţi să se supună lui Dumnezeu, indiferent ce vor zice sau face oamenii. Unii dintre martorii lui Iehova sunt supuşi unor crunte pedepse corporale, iar alţii au fost chiar asasinaţi de către reprezentanţii religioşi ai lui Satan. Totuşi, astfel de lucruri nu-i împiedică pe ceilalţi să-şi continue munca. Supravieţuitorii nu plâng şi nu se tânguiesc din pricină că vreunul din martorii tovarăşi a fost omorât de către duşman, deoarece ei ştiu că aceştia mor întru credinţă şi sunt imediat transformaţi într-o slăvită asemănare a lui Isus Christos. Nici o putere omenească sau diavolească nu poate opri marşul înainte al oştirii lui Iehova, pe care el o aseamănă lăcustelor. Ei sunt pentru Împărat şi pentru împărăţia sa. Prin harul şi graţia Dumnezeului Atotputernic ei sunt hotărâţi să fie credincioşi în desfăşurarea deplină a misiunii lor. Descriind în continuare activităţile credincioşilor martori ai Domnului, proorocul notează: „Se răspândesc în cetate [(Versiunea revăzută) ei sar asupra cetăţii] ; aleargă pe ziduri, se suie pe case şi intră pe ferestre ca un hoţ.” - Ioel 2:9. Credincioşii şi zeloşii martori ai lui Iehova , invadează locurile ţinute de către agenţii lui Satan, adică, organizaţiile numite „biserici” sau instituţii religioase, unde sunt ţinuţi „prizonierii”. Prin constrângere şi ameninţări, religioşii seamănă frica în minţile multor enoriaşi şi îi ţin în frâu. Martorii lui Iehova se grăbesc să ducă mesajul împărăţiei unor astfel de prizonieri, pentru ca ei să poată afla despre prevederile lui Dumnezeu referitoare la eliberarea lor şi la găsirea de către ei a unui liman al siguranţei. Martorii lui Iehova nu numai că răspândesc numele Său şi Împărăţia Sa, ci îndeplinesc şi o muncă bună faţă de cei care suspină şi plâng datorită constrângerilor la care sunt supuşi şi nelegiuirilor care se petrec în organizaţiile religioase. –Ezechiel 9:4. Elementele combinate, care constituie conducătorii vizibili ai „lumii rele de azi”, ridică ceea ce ei numesc „ziduri ale legii” decretând legi care să împiedice pe oricine să ia cuvântul împotriva religiei. Ei decretează legi şi ordonanţe care interzic propovăduirea adevărului prin banere şi alte mijloace, făcând astfel o discriminare în defavoarea martorilor lui Iehova. Aceste aşa-numite „ziduri ale legii” nu îi fac pe martorii lui Iehova să-şi înceteze munca, şi nici vederea acestor ziduri nu îi înspăimântă. Ştiind că Dumnezeu a poruncit ca munca sa să fie îndeplinită, şi că El a promis că duşmanul nu va triumfa asupra celor credincioşi Lui, martorii lui Iehova merg drept înainte, încrezându-se cu totul în Domnul şi făcând din toate puterile ceea ce El le-a dat să facă. „Ei se vor căţăra peste case”. Slujitorii credincioşi ai lui Dumnezeu merg din casă în casă pentru a aduce mesajul împărăţiei la cei care stau acolo, fără să omită nici o casă, nici măcar cele ale Ierarhiei Romano-Catolice; acolo ei dau mărturie despre împărăţie pentru că aşa le-a poruncit Cel Prea Înalt să facă. „Vor intra pe ferestre, ca un hoţ”. Ei nu pradă şi nu sparg casele, ci îşi aşează fonografele în faţa uşilor şi ferestrelor şi trimit mesajul împărăţiei drept în case, în urechile celor care vor să audă; iar în timp ce cei care vor să audă, ascultă, unele „feţe acre” sunt obligate să audă. Lăcustele invadează casele oamenilor şi chiar mănâncă răşina din lemnărie, ba chiar şi lemnul într-o oarecare măsură. Tot astfel martorii credincioşi ai lui Dumnezeu, asemănaţi cu lăcustele, duc mesajul împărăţiei drept în case şi dau jos poleiala de pe obiectele religioase din casă, inclusiv lumânări şi „apa sfinţită”, înlătură superstiţiile din minţile oamenilor, şi le arată că învăţăturile care le-au fost date sunt lemn, iască şi mirişte, ce pot fi distruse prin foc şi care nu rezistă la căldură. Oamenilor li se înlesneşte aflarea că „purgatoriul” e o sperietoare făcută de agenţii lui Satan pentru a-i înfricoşa pe oameni în organizaţiile religioase, unde aceştia pot fi jumuliţi de banii lor câştigaţi cu greu. Astfel, mesajul împărăţiei îi îmbolnăveşte pe religioşi, iar clerul îşi dă seama că nu poate împiedica fenomenul. De aceea, întocmai cum zice proorocul, mesajul vine la ei precum un hoţ ce intră pe fereastră, iar acest mesaj este un avertisment pentru cei care se află înăuntru că Isus Christos a sosit, iar ei îşi amintesc de cuvintele cu care El i-a prevenit: „Luaţi seama, voi veni ca un hoţ.” (Apocalipsa 16:15). Ziua Armaghedonului este foarte aproape, iar acea zi vine asupra lumii în general, ca un hoţ în noapte. (1Tesalonieni 5:2). Desigur, Domnul vede eforturile depuse de către religioşi pentru a împiedica să ajungă la oameni mesajul lui, râde de ei şi ia în derâdere astfel de opozanţi. Această lucrare care se face acum, este lucrarea lui Dumnezeu, „lucrarea lui ciudată”, şi nici o putere nu o poate opri. Dumnezeu o va termina la timpul cuvenit ales de el. Satan, fiind azvârlit din ceruri jos pe pământ, unde acum acţionează în sfidare faţă de Dumnezeu şi împărăţia sa, luptă cu disperare împotriva celor care-l slujesc pe Iehova; el pune în mişcare toate duhurile sale rele, încercând pe toate căile şi prin orice mijloc posibil să zădărnicească proclamarea împărăţiei. Aici pe pământ se dă lupta adevărului, este dusă bătălia împotriva erorilor religiei, şi sunt scuturate din temelii instituţiile religioase. „Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, se întunecă soarele şi luna, iar stele îşi pierd lumina.” - Ioel 2:10. Organizaţia vizibilă a lui Satan, religioasă, politică şi comercială se află acum într-o stare de spaimă şi cutremurare, ea se scutură şi tremură toată. Conducătorii ei sunt mâniaţi şi zguduiţi la auzul mesajului împărăţiei lui Dumnezeu, şi în disperarea lor încearcă să recurgă la toate mijloacele posibile pentru a-l opri. Duşmanul a încercat să distrugă munca Domnului în timpul Războiului Mondial, dar după război munca martorilor a reînviat, şi curând după aceea „lucrarea ciudată” a început cu adevărat. – Apocalipsa 11:11-13. Vezi Lumină, Cartea Întâi, pag. 210. Domnul îi are acum sub comanda sa pe credincioşii martori, iar guvernele pământeşti arată cât de mult se zguduie adoptând legi şi dând ordonanţe în consilii pentru a împiedica activităţile martorilor lui Iehova. În unele locuri mai întunecate ei împiedică vestirea mesajului împărăţiei sub forma de cărţi, fonografe, discuri şi reviste; totuşi martorii merg înainte povestind oamenilor despre aceasta, iar eforturile duşmanului îi fac pe oamenii oneşti şi sinceri să caute să afle motivele acestei opoziţii, ei găsind astfel şi calea de scăpare. Oraşe şi state adoptă ordonanţe special direcţionate împotriva martorilor lui Iehova, iar judecătorii şi magistraţii din unele curţi de judecată au explodat de mânie folosind cuvinte ca acestea: „Aceşti Iehovişti vin aici ca un roi de lăcuste, fără a respecta nici ordonanţele şi nici bisericile noastre.” Exemple izbitoare în acest sens sunt unele oraşe din New Jersey şi din Connecticut. Văzând incapacitatea poliţiei de a opri munca martorilor, ecleziaştii tremură de mânie şi teamă. Diavolul şi oştirea lui de îngeri răi tremură şi sunt zguduiţi în eforturile lor de a opri munca martorilor lui Iehova. Satan şi oastea lui de duhuri rele aflaţi în locuri înalte constituie „cerurile”, înţelegând prin aceasta partea invizibilă care acţionează acum pe pământ împotriva împărăţiei lui Dumnezeu şi a poporului său. Satan şi îngerii lui sunt cei care duc războiul împotriva martorilor lui Iehova şi a tovarăşilor lor. „Iar balaurul [Satan] mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Christos. - Apocalipsa 12:17. Aceste scripturi şi fapte se află în deplină armonie cu cuvintele apostolului Pavel la Efeseni 6 : 12, care arată în mod hotărât că războiul credincioşilor martori ai lui Dumnezeu pe pământ se dă împotriva Diavolului şi a oastei lui de îngeri răi, iar Diavolul împreună cu acei îngeri răi folosesc creaturi omeneşti ca agenţi vizibili care să îndeplinească ticăloasa lor muncă de opoziţie. Aceasta ar trebui să convingă pe orice fiinţă raţională, şi cu siguranţă pe oricine stăpâneşte adevărul că împărăţia lui Dumnezeu sub Christos este cel mai important lucru, pentru că această împărăţie va mătura organizaţia lui Satan şi va răzbuna numele lui Iehova, asigurând astfel mijloace de salvare pentru toţi cei care iubesc virtutea. Înţelegând astfel, că cei care-l iubesc pe Domnul , ar trebui să fie atât de entuziaşti, încât să dorească să-şi sporească energia în munca de îngrijire a intereselor împărăţiei, şi să facă tot ce le stă în putinţă pentru a face cunoscută împărăţia şi altora. Soarele şi luna se vor întuneca, iar stelele îşi vor pierde lumina.” (Ioel 2:10). Când s-a produs invazia lăcustelor asupra Egiptului (Exodul10 : 15) „au acoperit faţa întregului pământ, astfel încât ţara s-a întunecat; şi au mâncat toată verdeaţa pământului şi toate roadele pomilor.” Aceasta ilustrează năpasta care este acum asupra „Creştinătăţii”. Clericii cei mari şi persoanele importante din turmele lor, sunt cei reprezentaţi simbolic „soarele şi luna” şi „stelele strălucitoare”, iar enoriaşii lor înfocaţi îi privesc pe aceştia ca pe „luminile lumii”; dar acum lumina lor este mult diminuată de către mesajul împărăţiei lui Iehova răspândit de oastea lui de lăcuste atipice. Mesajul de adevăr al lui Dumnezeu le aduce acum la cunoştinţă oamenilor cinstiţi că speranţa lor nu se află în liderii religioşi, şi nici în cei mai importanţi din turma lor, ci singura lor speranţă este în Isus Christos şi împărăţia sa; iar acest adevăr stinge lumina marilor moguli (despoţi orientali din sec XVI) ai „Creştinătăţii”. Oamenilor cinstiţi şi sinceri din zilele noastre, cuvintele lui Iehova referitoare la Isus Christos, le sună ca o mare încurajare: „Neamurile vor nădăjdui în numele Lui.” (Matei 12:21, V.A.R., nota marginală). Luminile strălucitoare ale lumii sunt umbrite, iar strălucirea lor se micşorează pe măsură ce mesajul împărăţiei este dus mai departe. Chiar şi liderii politici care au fost lumini strălucitoare printre oameni o bucată de vreme, de teamă s-au îndreptat spre religie, strigând cu voce tare „mai multă religie”, iar fosta lor strălucire ca lideri politici este pe cale de dispariţie. Oastea de „lăcuste” a lui Iehova înaintează cu fermitate, şi în timp ce întunericul creşte asupra înţelepţilor lumii, lumina continuă să crească deasupra poporului Domnului, spre bucuria lor. Este pentru slava martorilor lui Iehova campania dusă acum? Nici de cum. Este mesajul lui Dumnezeu, şi doar lui i se cuvin şi primeşte cinstea şi slava. „domnul face să tune glasul lui înaintea armiei sale [în faţa oştirii sale (Rotherham)] ;căci tabăra lui este foarte mare, şi cel ce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşătoare; cine o poate suferi?” - Ioel 2:11. Prin Isus Christos, Împăratul său, şi prin organizaţia sa teocratică, Iehova tună mesajul său declarând în faţa întregii creaţii că ziua socotelilor este aproape. Aceasta nu se face cu scopul de a preaslăvi şi lăuda „lăcustele”, martorii lui, ci cu scopul declarat de a aduce la cunoştinţa oamenilor că Dumnezeu Atotputernicul este Iehova. „Lăcustele” nu au împărat pământesc, ci ele se află sub porunca Împăratului ceresc, Isus Christos. El , cel care comandă şi conduce oştirea Celui Prea Înalt, este invizibil pentru ochii omeneşti. Este „vocea” lui Iehova, care răsună prin cel mai autorizat şi îndreptăţit Funcţionar Superior al său, Isus Christos. (1Tesalonieni 4:16,17). „Tabăra lui este foarte mare”; adică foarte numeroasă în ce priveşte volumul mesajului pe care Domnul îl trimite şi pe care tabăra îl răspândeşte. Este glăsuirea lui Iehova, este „lucrarea lui ciudată”, iar el este foarte puternic şi-i foloseşte pe oamenii lui pentru a-i duce la îndeplinire munca sa , indiferent de oprelişti. În curând el va termina munca sa şi va dovedi că pe pământ a găsit oameni care-şi menţin integritatea faţă de el în ciuda presiunilor duşmanului. Aceasta este ziua lui Iehova, iar „ziua Domnului este mare şi înfricoşătoare”. În prima parte a zilei, Iehova este ocupat cu „lucrarea lui ciudată” de a proclama mesajul răzbunării sale împotriva religiei şi a ipocriziei, şi de a anunţa că împărăţia sa este singura speranţă a omenirii. Judecata lumii a început şi este în desfăşurare, neamurile sunt despărţite, şi toate acestea trebuie făcute înaintea Armaghedonului, iar odată cu Armaghedonul, organizaţia lui Satan va înceta să mai existe. - Matei 25:31-46. Întrebarea este acum cea pusă de prooroc: „Cine poate să o rabde?” adică, cine poate să-şi menţină integritatea şi să rămână membru al organizaţiei lui Dumnezeu, fie din „rămăşiţă” fie din „celelalte oi” ale Domnului? Este momentul când sunt supuşi la o mare probă toţi cei care s-au angajat să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu. Cei care rămân în această zi şi îşi dovedesc integritatea, sunt cei care au credinţă şi încredere deplină în Dumnezeu şi Împăratul său, şi care mărşăluiesc înainte supunându-se poruncilor sale, fără a lua în seamă opoziţia manifestată din partea duşmanului. Aceşti credincioşi îşi dau acum total seama că lupta lor nu se desfăşoară împotriva fiinţelor umane, a oamenilor din pricină că ei ar fi Catolici, Protestanţi, Evrei ori oameni care nu cred în nimic (ei nu luptă împotriva puterii omeneşti sau a guvernelor omeneşti), ci că ei sunt atacaţi şi li se împotriveşte Diavolul împreună cu oastea lui de îngeri răi, şi că aceste forţe invizibile îi folosesc pe oameni pentru a-şi îndeplini ticăloasele lor lucrări, şi că oamenii astfel folosiţi sunt cei care au trecut de partea religiei şi deci au fost seduşi de Satan. Munca martorilor lui Iehova şi a „taberei lui” este de a se supune lui Dumnezeu şi de a-i preamări numele pentru ca oamenii să poată afla care este singura lor cale de salvare.
Posted on: Tue, 08 Oct 2013 17:09:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015