SA VORBIM DESPRE ADHD! Tulburarea de hiperkinezie si deficit de atentie (ADHD) apare adesea asociata cu sindromul Asperger la copii, dealtfel in unele cazuri este diagnosticata inainte de a se descoperi ca el are si sindrom Asperger. Prezentam in continuare unele caracteristici, studii de caz si dificultati cu care se confrunta atat copiii cu ADHD, cat si cei din jurul lor. COPILUL CU ADHD LA SCOALA Cu toate ca traim intr-o lume in care medicina a facut pasi uriasi in ultimele decenii, exista inca numeroase boli a caror diagnosticare ramane dificila. Este vorba mai ales despre boli ce tin de psihicul uman, care ramana in continuare o provocare pentru stiinta. Tulburarea de deficit de atentie (ADD) sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHA) poate fi greu de diagnosticat in general, iar diagnosticarea devine si mai dificila intrucat se pare ca acest sindrom prezinta o serie de simptome comune cu alte boli. SFATURI UTILE PENTRU PARINTI: Pentru copiii cu ADD/ADHD si pentru parintii lor, scoala reprezinta o adevarata provocare. A sta in picioare, a nu face galagie, a se concentra, reprezinta sarcini care pentru un copil cu ADHD sunt adesea chinuitoare. Si cel mai frustrant este ca, dincolo de aceste aspecte, acesti copii chiar isi doresc sa invete. O dovedeste efortul lor inzecit pentru a ajunge la nivelul celorlalti, neafectati de boala. Ce ar trebui sa faca concret parintii pentru a-i sustine in aceasta noua provocare numita scoala si care ar trebui sa fie atitudinea celor din jur pentru ca acesti copii sa reuseasca? Iata o intrebare la care raspunsul este mai mult decat complex si care depaseste simpla teorie din studiile de specialitate. Asadar, a inceput scoala. Toate dificultatile intampinate pana acum, depasite cu mai mult sau mai putin succes, devin deodata mult mai accentuate, acumulandu-se pana la refuz si conducand invitabil spre disperare. Nimic nu este insa imposibil. Este un lucru pe care ar trebui sa il tii minte, daca esti parinte al unui copil cu ADHD. Suna ca din carti, insa nu este neaparat un ideal. Ca parinte, iti poti ajuta cel mai mult copilul, lucrand cu el si comunicand in permanenta cu profesorii sai, implementand strategii pentru ca invatatul sa devina mai accesibil atat la scoala, cat si acasa, astfel incat, in cele din urma, succesul scolar sa nu fie doar un mit pentru copilul tau. Ca parinte de copil cu ADHD trebuie sa fii constient ca iti poti ajuta copilul sa aiba succes la scoala numai daca formezi cu invatatorii sau profesorii o echipa. Reprosurile, certurile nu isi au rostul. Incearca sa le inlocuiesti cu o strategie de invatare eficienta, aplicata acasa si la scoala, cu un mod special de a comunica cu profesorii pentru a afla care sunt cele mai bune metode de a-ti ajuta copilul sa invete. Relatia cu profesorii copilului este extrem de importanta in tot acest proces, iar comunicarea este cheia pentru gasirea strategiei ideale de a-l ajuta pe copil. Nu te lasa coplesit de prejudecati pre-existente atunci cand comunici cu profesorii, insa nici nu te astepta la minuni. Incearca sa fii realist si sa pastrezi un echilibru in comunicare, acceptand ideea ca profesorii sunt si ei oameni si ca oamenii nu sunt perfecti, dar sunt perfectibili. Teoretic, un profesor trebuie sa fie pregatit pentru o intreaga varietate de tipuri de copii prezenti in clasele lor, prin urmare, a avea printre ei si un copil cu ADHD nu trebuie sa fie ceva la care nu se asteapta. Realitatea nu este insa, din pacate, intotdeauna asta, mai ales in Romania, unde sistemul de invatamant se confrunta inca cu rigiditati care in tarile occidentale sunt de mult timp depasite. @oanaib, mamica a unei fetite cu ADHD spune: Am auzit de tot felul de povesti cum ca invatatoarele ar primii copiii cu ADHD doar 1-2 ore maxim pe zi si doar cu conditia sa stea un parinte cu ei. Eu mi-am dat demisia de la servici ca sa pot fi alaturi de ea anul acesta dar totusi sper sa nu fie chiar asa de rau, intrucat ea nu este chiar atit de agitata. Din pacate experienta m-a invatat ca orice ar face un copil normal sunt considerate copilarii sau cel mult obraznicii de catre doamna, acelasi lucru facut de fetita mea, este foarte grav din cauza afectiunii ei. Etichetarea din start a copilului , in virtutea unor prejudecati care, din nefericire, inca exista la noi, s-ar putea sa ingreuneze demersul tau, ca parinte. Important este sa nu te lasi coplesit de aceste prejudecati ale celor din sistem sis a te lupti cu ele, incercand sa schimbi ceva. Iata parerile altor parinti de copii cu ADHD: @ligeea: Eu una cu exceptia cazurilor foarte evidente nu cred in ADHD . Imi amintesc de perioada copilariei mele cand toti cred ca aveam ADHD dar am scapat de el ca nu avea nume. Acum cu etichetarea asta, un copil capata pe veci si stigmatul de handicapat - in Romania @michelle-usa: Parerea mea e ca in Romania s-a auzit doar in ultimii ani de acest diagnostic si gata cum vede cineva un copil mai diferit un pic... gata asta are... ADHD. @oanaib: Din pacate noi ca si parinti suntem singuri in batalia asta . Sa ne dea Dumnezeu rabdare si intelepciune sa trecem peste tot si sa-i vedem mari!. @Briantis: Nu am avut niciun sprijin din partea scolii, doar suturi in fund , gen exclus copilul din excursia cu clasa pentru ca a sarit in pat la afterschool, scazut nota la purtare in clasa I pentru alergat pe holuri si trantit usa. Deci, din punctul meu de vedere am facut o mare prostie ca am comunicat invatatoarei ce diagnostic are copilul, n-as mai face asta, dar acum e faptul consumat. @ra_mi_ella: Am renuntat sa mai astept ceva de la un cadru didactic . Noi muncim cat putem si speram sa o tinem macar pe linia de plutire. @Ramonika: Din pacate vocatia pentru aceasta meserie o ai sau nu o ai. Nu cred ca se vor schimba aceste invatatoare, orice ati face. O invatatoare dedicata meseriei ar gasi o provocare in aceste situatii, cand apar la clasa copii deosebiti. Insa ele se considera extrem de ghinioniste ca au nimerit acesti copii in clasa lor. @anuscha2009: Nu vreau sa isc un razboi intre parinti si cadrele didactice sau intre parintii de copii cu dificultati si parintii cu copii care asimileaza mai greu, dar pentru noi este un factor de stres in plus si ritmul copilului si modul de perceptie a celor din jurul nostru. Este doar o parere personala. Asta nu cred ca inseamna ca sunt eu frustrata si ca am nevoie de psiholog. La psiholog merg si eu pentru ca terapeutul fetei discuta separat si cu mine la fiecare consult. Eu am nevoie de sprijinul moral al comunitatii din care provin eu si fata mea, de intelegere, de empatie . Am lucrurile astea de la o parte din mediul in care ma invart; de la familia mea, de la unele dintre voi, de la unele dintre mamicile de la scoala, de la prietenele mele. Dar uneori nu-mi este de ajuns. sursa: desprecopii (va urma)
Posted on: Sat, 02 Nov 2013 08:26:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015