SCHIMBARILE DE POZITIE ALE PACIENTULUI Pot fi : active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor). Indicatii Schimbările pasive se efectuează la pacienţi : adinamici, imobilizaţi, inconştienţi, paralizaţi, cu aparate gipsate etc. Principii de respectat -pentru efectuarea schimbarilor de pozitii sunt necesare 1-2 asistente -asistenta trebuie să adopte o poziţie potrivită pentru a putea ridica pacientul cu mai multă uşurinţă şi cu un efort fizic mai mic -prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna , aşezând palma pe suprafaţa corpului pacientului astfel incat suprafaţa de contact să fie cât mai mare -aşezarea asistentei cât mai aproape de pat (de pacient) cu picioarele depărtate pentru a avea o bază de susţinere cât mai mare, genunchii flectaţi, coloana vertebrală uşor aplecată (aceasta pozitie asigură protejarea coloanei vertebrale a asistentei prin diminuarea compresiunii asupra discurilor intravertebrale şi asupra corpului vertebrei, permiţând asistentei să utilizeze forţa coapsei şi a gambei, impulsionând toată energia ei spre picioare; prin flectarea genunchilor, automat centrul de greutate coboară, astfel incat poziţia este mult mai convenabilă pentru a efectua mai uşor un efort cu membrele superioare şi inferioare). . Cele mai frecvente mişcări pasive prin care se schimbă poziţia bolnavului în pat sunt: 1. întoarcerea bolnavului din DD în DL şi înapoi. 2. aducerea bolnavului în poziţie şezând la marginea patului 3. readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pernă Întoarcerea bolnavului din DD în DL -asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors pacientul -îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste celălalt -asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul dinspre căpătâiul patului aşezat mai înaintea celuilalt -îşi flectează uşor genunchii, se apleacă şi prinde cu mâna umărul din partea opusă, iar cu cealaltă mână prinde şoldul pacientului -asistenta trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat mai în faţă înspre membrul aflat mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea -în timpul acestei mişcări asistenta îşi flectează bine genunchii. Readucerea in DD Readucerea în decubit dorsal se face de către 2 asistente. - ambele paciente se aşează de aceeaşi parte a patului în spatele pacientului - asistenta aşezată la capul pacientului prinde pacientul sub axila cea mai apropiată de suprafaţa patului şi-i sprijină capul pe antebraţ - cealaltă asistenta introduce o mână sub bazinul pacientului - cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul Ridicarea pacientului din DD in pozitie sezand la marginea patului Există 3 metode: 1. –asistenta se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient -plasează piciorul care se află lângă pat mai în urma celuilalt -braţul dinspre pat al asistentei rămâne liber până în momentul ridicării pacientului -celălalt braţ, asistenta îl trece peste umărul pacientului şi plasează mâna (palma) între omoplaţii acestuia -pentru a ridica pacientul asistenta îşi basculează greutatea corpului dinspre piciorul aflat în faţă spre piciorul plasat mai în spate, flectând genunchii în acelaşi timp -cu braţul liber îşi fixează ca punct de sprijin marginea patului. Astfel centrul de greutate al asistentei contrabalansează greutatea pacientului. 2. –asistenta se aşează la marginea patului -cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiunea axilară a pacientului, iar cu cealaltă mână îl îmbrăţişează din spate, sprijinindu-i capul pe antebraţ -pacientul -dacă starea îi permite se poate sprijini de braţul asistentei sau de gâtul acesteia, îmbrăţişând-o. 3. -ridicarea in pozitie sezand a pacientului în stare gravă se executa de catre 2 asistente -asistentele se aşează de o parte şi de alta a patului -ele încrucişează antebraţele în regiunea dorsală a pacientului, aşezând palmele pe omoplaţii pacientului -cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă -la comanda uneia dintre ele ridică pacientul în poziţie şezând, cu o singură mişcare. Ridicarea pacientului pe pernă Se execută de către 2 persoane aşezate de o parte şi de alta a patului, cu faţa uşor întoarsă spre capul patului. -îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor şi plasarea acestora unul în faţa celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului fiind plasat mai în spate) -flecteaza braţele pacientului peste abdomen (le neutralizeaza) -introduc mâna dinspre capul patului sub omoplaţii pacientului cu palma în sus -cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului, unde mâinile celor două persoane se unesc -îşi flectează genunchii -la comanda uneia dintre ele se ridică pacientul, folosind metoda membrelor inferioare prin trecerea greutăţii de pe un picior pe altul -pentru a uşura efortul de ridicare cele 2 persoane se pot sprijini „cap în cap” -readucerea pacientului pe pernă se poate face şi de către o singură persoana dacă pacientul poate să se ajute flectându-şi genunchii şi împingând cu picioarele sprijinite pe suprafaţa patului. IMPORTANT DE RETINUT : • Pentru uşurarea mişcării pacientului este importantă balansarea corpului asistentei de pe un picior spre celălalt în direcţia mobilizării pacientului (transferând greutatea prin împingere) • explicăm întotdeauna pacientului clar ce se face cu el şi ce colaborare aşteptăm de la el • urmărim atent pacientul în tot timpul manoperei, asigurându-ne că se află în poziţie confortabilă. MOBILIZAREA PACIENTULUI Scop -mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării -recâştigarea independenţei Obiective urmarite -normalizarea tonusului muscular -menţinerea mobilităţii articulare -asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului -stimularea metabolismului -favorizarea eliminărilor de urină şi fecale (la baie, nu în pat) -stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor. Principii de respectat Mobilizarea se face în funcţie de: -natura bolii -starea generală -tipul de reactivitate a pacientului -perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet, mărindu-se treptat, în funcţie de răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului, semne de slăbiciune musculară, diaforeză) -exerciţiile se fac înainte de mese -pacientul trebuie învăţat să intercaleze exercitiile de mişcare cu cele de respiraţie -momentul în care se încep mobilizarea şi scularea din pat, precum şi ritmul vor fi hotărâte de medic -de asemenea trebuie planificat impreuna cu pacientul momentul optim pentru executarea exercitiilor de relaxare -executarea in bune conditii tine de competenta asistentei medicale. Pregatirea materialelor -se face tinand cont de tipul de miscare impus (halat, papuci, fotoliu, carje) Pregatirea pacientului Se inform.pacientul despre procedeu, scop etc. Se măsoara pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia). Se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul. Tipuri de miscari si modalitati de mobilizare Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului, degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare, păstrând poziţia de decubit. Urmează : -aşezarea în poz.şezând, în mod pasiv la început -aşezarea în poz.şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se numarul de minute -aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ -aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi. Asezarea in pozitie sezand la marginea patului 1.Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului - asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi -introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee -bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul asistentei -o dată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia. 2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile: -asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen -membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă -asistenta aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub genunchii acestuia -ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia DE RETINUT : Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe marginea patului să fie de numai câteva minute. Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul. Durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute. Asezarea in fotoliu -asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului -pune un pled pe fotoliu -îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi -aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului -se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia -pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii asistentei -asistenta ridică pacientul în picioare şi întorcându-l cu spatele către fotoliu, îl aşează încet în fotoliu -îl acoperă cu pledul -sub picioare se poate aşeza un scăunel. Când aşezarea în fotoliu se face de către 2 asistente, acestea se aşează de o parte şi de alta a pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului, introduc mâna de lângă pacient sub axila acestuia şi-l ridică în picioare, apoi, rotindu-l îl aşează în fotoliu şi-l acoperă. Ridicarea in pozitie ortostatica 1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de lângă pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică. Se poate menţine , la prima ridicare , câteva minute. 2. O alta metoda folosita frecvent este urmatoarea : -asistenta se aşează în faţa pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului -fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile -pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia - prin împingere în genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboară, crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului.
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 18:01:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015