SFIDÃTORUL (Lo Sfidante) - Partea a II-a Cum au ajuns aceste fiinţe la acest rezultat? De ce şi-au dorit sã ajungã? Ce le împiedică sã ajungã? "Dacã vreţi sã realizaţi Trezirea, trebuie sã o practicaţi neîntârziat aici şi acum". - Dogen Zenji A doua urmã ce lunecã pe malurile Conştiinţei este simpla constatare. Sunteţi capabili sã vã întrerupeţi la voinţã aceastã activitate mentalã inutilã şi neâncetatã care vã ocupã constant întreaga minte? Nu sunteţi capabili sã vã întrerupeţi acest inutil mãcinat al minţii decât pentru 2 sau 3 secunde şi cu ceva efort. Sigur, aţi putea gândi cã este un lucru normal şi lucrul amuzant este cã "gândiţi" asta cu adevãrat. Mintea care articuleazã gânduri, prin intermediul unui gând "gândeşte" cã nu poate fi întreruptã din mãcinatul ei. Şi cum ar putea fi altcumva ? Poate mintea sã gândeascã cã poate sã nu gândeascã? Totuşi, acest argument simplu vã pune în faţa unei serii de fapte incontestabile. Mintea voastrã nu se aflã sub controlul vostru deoarece, dacã ar fi, ar putea sã-şi întrerupã activitatea mentalã inutilã la voinţã pentru cât timp ar vrea, nu doar pentru 2, 3 secunde. Aţi încercat sã vã întrerupeţi activitatea mentalã, dar nu aţi reuşit. Rezultã de aici cã "ceva" din voi a încercat sã întrerupã activitatea voastrã mentalã, constantã reuşind pentru câteva clipe. Aşadar, acest "ceva" a fost capabil sã observe şi sã controleze un fenomen dincolo de mintea care gândeşte. Dacã lucrurile stau astfel, acest "ceva" din voi nu e mintea voastrã, cea care gândeşte. Sau, mai bine zis, acest "ceva"din voi nu este mintea care articuleazã neîncetat gânduri confuze, inutile. Dar dacã în voi existã ceva ce nu este mintea care gândeşte gânduri de acest fel, atunci cine sunteţi voi? Şi de ce mintea voastrã cea care gândeşte se aflã dincolo de controlul vostru? Dacã mintea voastrã care gândeşte este dincolo de controlul vostru iar voi nu sunteţi aceastã minte, care este sursa acţiunilor voastre? În interiorul fiinţelor umane acţioneazã 2 tipuri de minte. În realitate, "mintea" este un cuvânt care nu se potriveşte perfect cu definiţia mecanismelor umane care acţioneazã în noi pentru a ne permite evaluarea şi interpretarea realitãţii. Totuşi, în acest context, îl vom folosi din comoditate. În termeni de profunzime, primul dintre acestea e cea care se întâlneşte imediat, mai evident şi care utilizeazã dialogul interior ca element de autoafirmare şi autoperpetuare. Vom numi acest tip de minte, Mintea superficialã. Caracteristicile sale sunt simple: Mintea superficialã dialogheazã constant cu ea însãşi, e complet focalizatã pe trecut sau viitor, analizeazã totul în termeni de profit şi pierdere pentru cel care reuşeşte sã interpreteze realitatea. Şi ia decizii doar pe baza experienţelor trecute. Îşi schimbã ideile şi direcţia la câteva minute odatã. Proiecteazã tot ceea ce e de proiectat. Şi calculeazã tot ceea ce e de calculat. Este incapabilã de concentrare şi starea sa naturalã este aceasta: dialog interior necontenit, atenţie constantã pe trecut şi viitor. "Cât pot sã câştig? Dar dacã pierd? Mereu a fost aşa, aşa dar mereu va fi aşa! Calea mea este aceasta! Chiar aceasta! Voi merge acolo, voi face asta, voi spune aia. Incapacitate de atenţie totalã pe Aici şi Acum. Ne vorbim neîncetat de lumea noastrã, şi tocmai prin acest dialog interior noi o pãstrãm, o reînnoim, şi îi asigurãm viaţa şi energia. În timp ce ne vorbim, nouã înşine, ne alegem cãile şi astfel ne repetãm alegerile şi cãile pânã în ziua morţii, pentru cã pânã în acea zi vom repeta aceleaşi lucruri". - John Michael Abelar Sub Mintea de Suprafaţãexistã o minte mult mai tãcutã, care percepe realitatea fãrã interpretarea gândirii, știe care este calea cea mai bunã pentru noi şi ne-o comunicã prin senzaţii şi sentimente. Funcţionarea sa nefiind bazatã pe gândire şi dialogul interior, ci pe evaluarea energeticã a momentului prezent, ea ne indică o cale fãrã a calcula procentul de câştig sau pierdere şi nu se aşteaptã la un anume rezultat. Aceastã minte nu are deloc nevoie sã facã planuri sau proiecte cu termen de finalizare prestabilit deoarece nu foloseşte viitorul ca pe o modalitate de evadare şi nu ia decizii bazându-se exclusiv pe baza de date creatã de evenimentele trecute, deoarece nu foloseşte trecutul ca model imuabil pentru prezent. O vom numi de acum încolo Mintea Profundã: interacţiunea cu Realitatea prin Senzaţii, acţiune dincolo de aşteptãrile raţionale, Trecutul şi Viitorul se topesc în Prezent, a fost într-un fel dar Acum poate fi altfel,atenţie totalã pe Aici şi Acum. "Deocamdatã este suficient sã-ţi repet ceea ce ţi-am spus referitor la cele douã tipuri de minte. Una este mintea noastrã adevãratã, produsul experienţelor noastre de viaţã, cea care ne vorbeşte rar pentru cã a fost învinsã şi aruncatã în întuneric. Cealaltã, cea pe care o folosim în fiecare zi pentru activitãţile noastre cotidiene este o manifestare strãinã". - John Michael Abelar Cele douã modalitãţi prin care interacţionãm cu existenţa şi interpretãm realitatea sunt, aşadar, dialogul interior legat de Mintea superficialã şi senzaţiile, legate de Mintea Profundã. Însã, atenţie! Ceea ce noi numim senzaţie nu se referã la emoţii, deoarece cele douã aspecte sunt foarte diferite între ele. Emoţia este în mod obişnuit o reacţie a corpului la o anumitã experienţã, imagine, sau chiar la un dialog interior pe care Mintea superficialã îl asociazã cu condiţiile care l-au provocat. Aceastã asociere sfârşeşte rapid prin a declanşa în mod mecanic aceeaşi reacţie a corpului, adicã aceeaşi emoţie ori de câte ori se manifestã aceleaşi condiţii exterioare. Chiar dacã aceste condiţii nu ar necesita vreo nevoie emoţionalã. Un exemplu imaginar: cineva se poartã urât cu dv. şi unul din lucrurile care vã şocheazã la acea persoanã este pãlãria de pe cap. Din acel moment, în mod inconştient Mintea superficialã asociazã un aspect ce ţine de proasta educaţie cu o anumitã pãlãrie. Astfel, ori de câte ori veţi întâlni o persoanã cu o pãlãrie similarã veţi percepe interior un disconfort, o emoţie neplãcutã care vã va face sã vã retrageţi sau sã fiţi chiar nepoliticos fãrã motiv, chiar dacã persoana având pãlãria respectivã e cea mai educatã pe care aţi întâlnit-o vreodatã. Aceastã reacţie este o emoţie: corpul a declanşat o emoţie automatã, mecanicã, asociativã, în ultimã instanţã, complet irealã. (emoţie =lat. EMOTIONEM de la EMOTUS, de la EMOVERE a duce afarã, a muta, a scoate, și care adaugã forţã acţiunii exprimate de cuvântul cu care e unitã, MOVERE, a agita, a mişca - preluat din dicţionarul etimologicon line etimo.it) Mintea superficialã şi emoţiile cãlãtoresc strâns legate. Vom vedea mai târziu în detaliu ce înseamnã aceasta deoarece mecanismul dialog interior-emoţie este un element fundamental care trebuie înţeles cât mai bine posibil. În schimb, o senzaţie este ceva indefinibil, ca un fundal interior tandru şi delicat care ne comunicã instantaneu informaţii despre cum sã interacţionãm mai bine cu energia, şi, prin urmare, cu realitatea care ne înconjoarã. Acest fundal indefinibil este aproape întotdeauna sufocat de cãtre Mintea superficialã însã, în timp, poate deveni puternic şi clar dacã i se permite sã acţioneze fãrã oprelişti; și dacã se recunoaşte în el adevãrata noastrã voce interioarã care ştie ce e mai bine pentru noi şi ştie cum sã ne transmitã asta. Fiecãruia dintre noi i s-a petrecut sã se simtã cumva împãrţit între un impuls interior hrãnit de o senzaţie sau un sentiment şi direcţionat cãtre o experienţã, şi o serie de gânduri raţionale care tind sã ne descurajeze şi inoculeazã în noi acele dubii care ne taie orice entuziasm. În aproape toate cazurile practic întotdeauna, dacã e vorba despre fiinţe nefamiliarizate cu expansiunea Conştiinţei, gândul raţional are întâietate iar senzaţia sau sentimentul sunt respinse pânã ce dispar cu totul. Percepem un impuls interior faţã de o nouã experienţã? Iatã cum se naşte un dialog interior alcãtuit din îndoieli, frãmântãri şi temeri. Iatã cum se nasc sentimentele de fricã şi confuzie, cauzate asociativ de acelaşi dialog interior. Iatã cum experienţa cea nouã este amânatã sau respinsã dincolo de posibilitatea ei de manifestare, deoarece nimãnui nu-i place sã descopere emoţii neplãcute iar frica, frãmântãrile pot fi foarte neplãcute dacã noi devenim aceste emoţii. De aceea, în general, ne retragem pentru a le face sã disparã. Aceasta se petrece deoarece Mintea superficialã tinde mereu sã ţinã sub tãcere sau sã contracareze Mintea Profundã şi, de obicei, reuşeşte pentru cã noi îi dãm acceptul ca şi Câmp al Conştiinţei şi pentru cã nu ştim cã e posibil sã observãm emoţiile fãrã sã ne identificãm cu ele. "Focalizaţi-vã atenţia pe emoţiile din voi. Acceptaţi-le existenţa. Nu le gândiţi, nu lãsaţi ca emoţia sã devinã gând. Nu judecaţi sau analizaţi; observaţi doar. Deveniţi conştienţi de senzaţiile legate de emoţii dar şi de cel care observã, Observatorul Tãcut". - Eckhart Tolle Acesta este motivul pentru care Mintea superficialã ne ţine câmpul interior în confuzie în mod constant. Pentru a ne împiedica sã ascultãm susurul blând al Minţii Profunde. O ascultare care ar putea sã ducã la sfârşitul dominaţiei sale asupra noastrã. Şi acesta este motivul pentru care comportamentul Minţii superficiale e o altã urmã fugitivã pe malurile Conştiinţei. Un comportament care în realitate este una dintre armele cele mai puternice ale arsenalului care ne ţine în şah ca fiinţe umane. Un ceva care ne ţine închişi într-o cuşcã care nu are gratii materiale, sau are lanţuri care nu se vãd. Un ceva care pare normal doar pentru cã miliarde de indivizi sunt sub controlul sãu. Un ceva care acţioneazã din umbrã, deoarece Lumina Conştiinţei l-ar scoate la ivealã şi ar deveni, astfel, ineficient. Este lumea care ţi-a fost trasã peste ochi ca sã te orbeascã şi sã nu vezi adevãrul. "Care adevãr? Cã eşti un sclav, Neo. Ca şi toţi ceilalţi, te-ai nãscut în lanţuri. Te-ai nãscut într-o închisoare pe care nu o poţi vedea, gusta sau atinge. O închisoare pentru mintea ta.". - Fragment din filmul Matrix Un ceva pe care de acum încolo îl vom numi SFIDÃTORUL, SFIDÃTORUL Conştiinţei noastre.
Posted on: Fri, 20 Sep 2013 12:06:34 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015