SFIDÃTORUL (Lo Sfidante) - Partea a XIII-a Ocazia de a practica scufundarea în mintea profundã este prezentã în toatã existenţa noastrã. Sã observãm un copac sau o plantã sau un obiect şi sã îl comparãm cu o fiinţã umanã. Sã ne detaşãm de mintea superficialã şi de gândurile sale care nu ne aparţin. Ce percepem? Ce stãri emanã obiectul sau fiinţa cu care ne identificãm? Ce percepem cu adevãrat în locul unde ne aflãm? Este armonie sau simţim cã ceva nu funcţioneazã? Scufundarea în mintea profundã ne va permite practic imediat sã ţinem cont cã fiecare lucru este mult, foarte mult, cu mult mai mult decât ceea ce mintea superficialã reuşeşte sã judece, iar suma gândurilor de judecatã care ne permite sã lãsãm sã strãluceascã lumina din noi nu are nici mãcar o umbrã din acea realitate indiscutabilã din care credeam cã sunt fãcute. Dar elementul cel mai important din aceastã imersiune conştientã se produce exact în locul în care mintea superficialã produce identificarea cu vechile experienţe asemãnãtoare sau integreazã o acţiune pozitivã în vederea creşterii noastre spirituale dar cu multe îndoieli şi frici, sau provoacã o acţiune de dependenţã emoţionalã toxicã, gânduri care le foloseşte pentru a fi nemulţumiţi sau pentru a-şi atinge scopurile sale, nu sunt de fapt, ceea ce noi suntem cu adevãrat. Acesta este punctul cardinal pe care trebuie sã îl realizãm. Fulgerul percepţiei noastre se aflã în profunzimea fiinţei noastre, într-un spaţiu în care gândurile nu au devenit încã cuvinte şi pe care nu putem sã-l negãm niciodatã, spaţiul liniştit în care se manifestã acesta sau, mai bine zis, SFIDÃTORUL nu permite ca aceasta sã se producã pentru cã aceasta înseamnã sã ajungem sã vedem cã viaţa noastrã nu ne aparţine, adicã, este transpusã în acţiune dar nu de senzaţiile provenite de la mintea profundã. În mâinile forţelor SFIDÃTORULUI stã iluzia interioarã a libertãţii personale. „ Conştiinţa nu este mintea. Starea de conştienţã nu este mintea. Atenţia nu este mintea”. - Dan Millman Iatã cã prin nonexprimarea emoţiilor negative ne adresãm funcţiilor minţii profunde, creând un nou spaţiu interior, un spaţiu în care se manifestã ascultarea şi observaţia. Acest nou spaţiu pe care îl vom cuceri prin disciplina noastrã, este un spaţiu integru care ne aparţine în totalitate, în care SFIDÃTORUL nu poate sã supravieţuiascã dar nici sã intervinã pentru a-l utiliza în avantajul sãu. Cu cât acest spaţiu devine mai mare şi mai profund, cu atât mai multã energie putem sã recuperãm din câmpul gravitaţional al SFIDÃTORULUI iar existenţa noastrã se apropie mai mult de perfecţiune şi de libertatea ultimã. „ Fiinţa umanã este de fapt compendiul puterii sale personale iar acest compendiu determinã modul în care trãim şi modul în care murim”. - Carlos Castaneda Spaţiul interior, integru şi curat pe care l-am cucerit prin neexprimarea reacţiilor negative şi scufundarea în mintea profundã care este un spaţiu al observãrii pure, care funcţioneazã diferit de mecanicismul minţii superficiale şi de aceea putem fi mai atenţi, mai treji şi mai conştienţi ca niciodatã. Acest spaţiu al observãrii pure este terenul fertil în care poate creşte şi se poate manifesta facultatea fundamentalã a fiinţei umane care constituie ereditatea sa şi îi aparţine prin drept divin, de fiinţã magicã. Aceastã facultate a fost ocultatã pentru a-şi pierde din potenţialul energetic fiind prada curenţilor emoţionali ce au acţionat în favoarea SFIDÃTORULUI. Aceastã facultate a fost menţionatã de toate tradiţiile spirituale, pentru a o putea repune în stare de funcţionare prin intermediul unei infinitãţi de modalitãţi diferite dar care conduc la acelaşi rezultat. Facultatea care readuce aminte fiinţei umane ceea ce este ea cu adevãrat. Facultatea tãcerii interioare.TÃCEREA INTERIOARÃ. Tãcerea interioarã este o stare specialã a Fiinţei, în care toate gândurile se opresc şi în care se trãieşte la un nivel diferit de cel al stãrii de conştiinţã obişnuitã. „ Tãcerea interioarã înseamnã suspendarea dialogului interior, prin urmare, fiind condiţia esenţialã a pãcii desãvârşite”. - Carlos Castaneda Tãcerea interioarã este acea stare a fiinţei umane în care orice tentativã de identificare interioarã creatã de SFIDÃTOR dispare literalmente, fiind complet reabsorbitã de focul atenţiei. Starea de vigilenţã extremã şi de conştienţã care se naşte din absenţa gândurilor articulate sub formã de cuvinte sau de imagini mentale secvenţiale şi asociative, este de fapt, o stare în care mintea superficialã este deconectatã de la percepţia existenţei propriei fiinţe, ca un câmp de energie conştientã, adicã, o stare în care mintea superficialã nu mai poate determina identitatea EU SUNT a oricãrei fiinţe umane, deoarece aici EU SUNT include mintea superficialã şi nu vice-versa. „ Filosoful DesCartesio susţine cã a descoperit adevãrul fundamental atunci când a fãcut faimoasa sa afirmaţie: "Gândesc, deci exist". De fapt, el a exprimat eroarea fundamentalã: identificarea gândului cu conştienţa şi identificarea acesteia cu gândul”. - Eckhart Tolle În starea de tãcere interioarã orice tentativã de implementare a spiralei de descreştere a energiei de cãtre SFIDÃTOR este recunoscutã imediat şi lãsatã sã treacã. Fiinţa umanã recunoaşte imediat în ea însãşi principiul a ceva ce nu îi aparţine sau nu şi-l doreşte. Aceasta este ceea ce tãcerea interioarã poate face pentru fiinţa umanã în drumul sãu de recucerire interioarã, dar aceasta nu e totul. Putem spune cã nu existã limite pentru ceea ce suntem în stare sã realizãm sã exprimãm şi sã explorãm, aprofundând şi potenţând tot mai mult aceastã facultate pe care noi am uitat-o. Acolo unde lumina apusului se uneşte cu pãmântul care apoi coboarã pânã în adâncul mãrii, de acolo se ridicã Adevãratul Oraş înconjurat de turnuri şi de ziduri albe solide. Dupã acesta sunt de explorat Lumi şi Universuri, şi apoi, mai departe, mai existã de explorat spaţii sacre. Tãcerea interioarã nu poate fi explicatã în cuvinte. Este necesar sã acţionãm pentru a o înţelege sub toate aspectele sale pe toate nivelele fiinţei noastre, realizându-i extrema sa importanţã în întreaga noastrã viaţã. Dar, din fericire, acest drum a fost parcurs de toate tradiţiile spirituale care ne susţin şi ne învaţã un numãr mare de tehnici de disciplinã mentalã pentru a ajunge sã ne-o însuşim, iar nouã nu ne rãmâne decât sã experimentãm practicile care ni se potrivesc pentru a ne descoperi unicitatea. De exemplu, toate disciplinele care s-au unit sub termenul de meditaţie, îl exprimã chiar dacã o fac sub forma unei mari varietãţi de tehnici, cãci ele vizeazã acelaşi obiectiv: a hrãni şi a stabili în noi expansiunea unui spaţiu perceptibil al tãcerii. Acesta este dezideratul fundamental. Modalitãţi infinite îndreptate într-o singurã direcţie. Aceastã expansiune în noi a tãcerii interioare implicã printre nenumãrate beneficii, creşterea într-un mod exponenţial a capacitãţilor noastre de percepţie, ca o consecinţã a expansiunii câmpului de conştiinţã care sunt legate în mod direct de tãcerea interioarã. Aceastã percepţie amplificatã şi aceastã conştiinţã expansionatã vor fi capabile sã slãbeascã modul de operare al forţelor SFIDÃTORULUI. Într-o fiinţã umanã, cu cât este mai multã energie la dispoziţia conştiinţei, cu atât mai puţinã energie este la dispoziţia forţelor SFIDÃTORULUI. Nu este nimic mai puternic în aceastã reconfigurare energeticã decât practica tãcerii interioare. „ Vechii şamani tolteci au descoperit cã oboseau prin tãcerea interioarã mintea Zburãtorului, astfel, Zburãtorul fuge, demonstrându-se în mod absolut originea sa nonumanã”. - Carlos Castaneda
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 18:23:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015