SINAIA – în veci, pururea (varianta originală) Îmi place de tine, Sinaia dragă, Să-ţi văd munţii ce te-nconjoară. Să-ţi văd şi s-aud păsările cântătoare, Să te văd în fiecare anotimp Cum îţi schimbi haina ocrotitoare. Îmi place să te văd primăvara În verdele crud. Îmi place să te văd vara Scăldată în soare De dimineaţă până-n amurg. Să te văd toamna, în haina aurie Colorată de frunzele de arţar şi fag An de an, pe vecie. Ce mai! Să te văd iarna-n haina imaculată Precum o rochie de mireasă albă, curată. Îmi place să-ţi privesc Vilele, cabanele, hotelurile Vara, toată scăldată-n soare Sau iarna, plină de ninsoare. Îmi place Castelul Peleş Cum străluceşte semeţ în zare. Îmi place Cazinoul aşezat în parc Vizitat de turişti pentru Valoarea ce-o are. Îmi place să privesc oricând „Cota 1400”, situată acolo sus În vârf de munte. Îmi place să urc Până la Vârful cu Dor Şi de acolo, de sus, Către tine să zbor. Îmi place să respir aerul tău curat Ce nu se lasă niciodată furat. Îmi place s-aud susurul Izvoarelor ce curg din munte Şi pentru faptul că sunt Multe, multe... O, draga mea, Sinaia! Te rog, nu fii supărată, N-am uitat Telegondola Ştiu, e prima în România Să-ţi poartă zilnic în munţi, Omenia. Dragă Sinaia, eşti la înălţime! Eşti în inima mea Zi de zi, în veci, pururea. LICĂ Stancu, Septembrie 2013
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 19:44:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015