Sa va fie seara blanda, iar saptamana sa va fie cu soare in suflet, oameni frumosi si dragi, chiar daca afara toamna-si cam face de cap... Sa nu uitati de zambet, chiar de e dulce-amarui, sa-l aveti la purtator si sa-l oferiti cu sufletul celor inghetati, chiar daca si voi sunteti biciuiti uneori de rafale de vant, sau de ploi torentiale... Dupa nori, stiti ca se afla soarele care-si va face aparitia cu stralucirea sa.. Sa invatam sa ne acceptam viata, cu toate ale sale, asa cum suntem nevoiti sa acceptam anotimpurile anului, ca vrem sau nu. Fiecare anotimp are sensul sau, iar uneori prin viata, se trece cu plugul, se ara, se insamanteaza, se asteapta cu sudoare, trecand peste canicula, insetati, sau peste ierni inghetate, din ce in ce mai infrigurati, pana ajungem sa culegem roadele. E posibil ca uneori sa nu avem ce culege, nu din cauza noastra, insa asta nu inseamna sa renuntam la lupta, la munca asidua... Viata e devenire, transformare continua, miscare permanenta. Viata inseamna si furtuna pe mare, atunci cand te afli in larg, dar si urcus in varful muntelui, pentru a-i simti maretia, insa pentru a urca muntele, ehe, de cata sudoare si experienta e nevoie... Doar ca nu putem ramane in acelasi loc, oricat ne-am dori asta. Suntem nevoiti sa invatam lectia rabdarii, a asteptarii... Deci e vorba de ATITUDINE, CUM bine-mi spunea un bun prieten mai devreme. VA IUBESC, si iertata sa-mi fie lipsa de langa voi, insa uneori, astea sunt conditiile... Poate vor veni si alte vremuri, mai altfel... Deci: sa zambim, zic. :)
Posted on: Mon, 30 Sep 2013 15:50:06 +0000