Sarcina şi alăptarea Educaţia copilului începe încă din perioada sarcinii. Dacă mama care poartă în pântece se supără şi se mâhneşte, atunci şi fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă şi trăieşte duhovniceşte, copilaşul din pântecele ei se sfinţeşte. De aceea, femeia atunci când este însărcinată trebuie să rostească Rugăciunea lui Iisus, să citească puţin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-şi pricinuiască nelinişti, dar şi ceilalţi să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel, copilul care se va naşte va fi sfinţit, iar părinţii nu vor avea probleme cu ei, nici când sunt mici, nici când va creşte mare. După ce se naşte copilul, mama trebuie să îl alăpteze cât poate de mult. Laptele mamei dă sănătate copiilor ei. Prin alăptare copilul nu suge numai lapte, ci şi dragoste, afecţiune, mângâiere, siguranţă, dobândind astfel un caracter puternic. Dacă copii nu vor primi afecţiune, nu vor avea de unde să dăruiască afecţiune şi astfel se transmit mai departe patimile părinţilor. (Cuviosul Paisie Aghioritul, Viaţa de familie,vol IV , Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 89)
Posted on: Tue, 05 Nov 2013 20:26:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015