Sclavul fidel „Sclavul fidel şi prevăzător” - un puzzle teologic ? Autoritatea unor profeţi, lideri sau elite ierarhice se bazează adesea pe texte scripturale sofisticat aplicate. Mai jos sunt discutate câteva argumentări greşite în legătură cu ilustraţia lui Isus despre sclavul numit de stăpân să împartă hrană membrilor casei până la întoarcerea lui. Martorii lui Iehova recunosc autoritatea sclavului de a fi pus peste toate bunurile din 1918-1919 Argumentare circulară = care foloseşte concluzia ca premisă (înainte să o dovedească). „De la primul număr al ceea ce era numit cândva ‘Turnul de veghe al Sionului şi vestitorul prezenţei lui Cristos’, publicaţiile Watchtower au avansat diverse interpretări ale cronologiei biblice. Cele mai multe dintre aceste interpretări au venit şi au trecut, dar ele au fost de regulă înlocuite cu altele… Câteva dintre acestea asigură baza pentru un mic grup din rândul Martorilor lui Iehova să exercite autoritate asupra celorlalţi membri ai organizaţiei. Această autoritate se reflectă în diverse proceduri organizatorice, reguli şi învăţături. Cronologia este baza pentru autoritate, iar autoritatea este baza pentru doctrine, reguli şi proceduri. Desigur, cronologia este impusă ca o doctrină prin intermediul autorităţii derivate din ea, şi astfel în fapt avem o situaţie în care, în absenţa autorităţii, cronologia nu ar trebui să fie pusă pe locul întâi, deci nepermiţând folosirea autorităţii pentru impunerea oricărui tip de cronologie interpretată.” Schema argumentării: 1. Isus a venit în 1914 [concluzia de la pct. 5 folosită ca premisă] 2. La sosire el trebuie să dea autoritate sclavului fidel [corect] 3. Autoritatea stă în a da învăţături [greşit: „hrana” este distribuită doar până la numire] 4. Societatea susţine că ea este sclavul fidel [eliminând creştinătatea] 5. „Sclavul fidel” impune ca doctrină cronologia anului 1914 [concluzia] (din Trei disertaţii asupra învăţăturilor Martorilor lui Iehova, de Greg Stafford) Allen, tu ai scris: „Apoi trebuie să realizezi că Cristos a numit sclavul fidel ca să dea hrană casei lui Dumnezeu. Numai aceste persoane unse care îl compun ne pot da o înţelegere exactă a Cuvântului lui Dumnezeu”. Răspunsul meu: Această pretenţie bazată pe ilustraţia lui Isus din Matei 24:45-47 întâmpină două probleme majore: (1) de logică şi (2) de exegetică. (1) Tu susţii că eu nu pot înţelege Cuvântul lui Dumnezeu în mod corect dacă nu mi-l explică "sclavul fidel şi prevăzător" (SFP). Aceasta înseamnă că nu pot înţelege nici Matei 24:45-47 fără ajutorul SFP. Deci ar trebui să ştiu cine este acest SFP înainte de a şti care este explicaţia pasajului. După cum vezi argumentul tău este circular pentru că SFP îşi susţine identitatea şi autoritatea interpretativă cu Matei 24:45-47. (2) Întrebarea retorică „Cine este sclavul fidel şi prevăzător…?” nu este un puzzle teologic sau religios pe care trebuie să-l rezolvăm ca să nu pierdem viaţa veşnică. Nu li s-a cerut oamenilor timp de 19 secole să discearnă ridicarea unei organizaţii vizibile ai cărei lideri, doar ei, pot interpreta corect Biblia. În ilustraţie „sclavul fidel” este un personaj generic pentru că el se poate dovedi şi infidel (comp. Luc. 12:45). Nu este vorba deci de un individ sau un grup identificabil şi destinat prin providenţă să fie „fidel”. Astfel pretenţia SFP că este canalul unic prin care Iehova dă înţelegerea corectă a Cuvântului său astăzi este un mit bazat pe înţelegerea defectuoasă a pasajului biblic în discuţie. (după o replică a lui Robert M. Bowman, Jr. President, Apologetics, Inc.) Dacă un Martor al lui Iehova are îndoieli privitor la organizaţie, el este îndemnat să consulte literatura publicată de sclavul fidel (Societatea Watchtower) pentru a găsi răspunsuri. Dar din punct de vedere logic această situaţie este ca şi cum ar fi întrebat suspectul dacă spune adevărul. Îndoielile privesc adesea însăşi baza pentru autoritatea sclavului. Simpla trimitere a cuiva la literatura scrisă de acelaşi sclav nu înseamnă ieşire din cercul vicios al îndoielii şi în sine este un fals logic. Turnul de veghe, 1 octombrie 1999, p5: Aşadar, nu avem nici un motiv să devenim exagerat de îngrijoraţi, sau chiar tulburaţi, dacă anumite lucruri nu sunt explicate în mod amănunţit, ci putem fi siguri că, dacă îl aşteptăm cu răbdare pe Iehova, el ne va furniza prin intermediul sclavului fidel ceea ce este necesar “la timpul potrivit”. Turnul de veghe, 1 septembrie 2000, p13: Aşadar, avem vreun motiv să fim nerăbdători? Avem îndoieli cu privire la faptul că a fost numit un “sclav fidel şi prevăzător” să dea poporului lui Iehova “hrana la timpul potrivit”? (Matei 24:45-47) De ce să ne privăm singuri de bucuria divină pentru motivul că nu toate lucrurile sunt înţelese pe deplin? Să nu uităm: Iehova stabileşte momentul şi modul în care să reveleze “lucrurile sale confidenţiale” – Amos 3:7. Dacă răspunsul găsit în literatură nu este satisfăcător, respectivul este îndemnat „să-l aştepte pe Iehova”. Aceste cuvinte presupun că Iehova lucrează şi dă răspunsuri prin sclav. Dar îndoiala vizează chiar această presupunere. Este ca şi cum un suspect ar fi întrebat când a comis delictul, în loc să fie întrebat mai întâi dacă l-a comis. Autoritatea sclavului trebuie bazată pe dovezi care să vină din afara spuselor lui.
Posted on: Thu, 15 Aug 2013 08:07:41 +0000