Se iau trei personaje. Primul este bărbat. Să zicem că e tânăr, deşi se poate apropia ori chiar trece de 40 de ani. Intelectual. A rămas fără job odată cu venirea crizei sau la scurt timp după aceea. Este progresist şi s-a înconjurat de alţi rataţi progresişti care i-au furnizat cărţi, filme, filosofii de pahar cvasisocialiste. Ei i-au „deschis ochii” şi i-au arătat care e de fapt realitatea. Eşecurile lui sunt acum explicabile. Nu e vorba că ar fi leneş, ori încăpăţânat, ori cronic inadaptat. Nu! De vină sunt capitaliştii, corporaţiile şi ordinea strâmbă a lumii în general! Să nu-i spui cumva că e marxist! El e un om liber, da? Gândeşte cu capul lui! Ce dacă este iluminat de prietenii lui socialişti de pahar? Al doilea personaj este femeie. E o doamnă trecută de cincizeci de ani cu idei osificate, dar foarte receptivă la toate balivernele din domeniul paranormalului. Conspiraţiile masonice se amestecă în mintea ei cu venirile extratereştrilor. Nişte nebuloase forţe malefice ne urmăresc la tot pasul, dar ea le contracarează printr-o bunătate tâmpă şi prin nu ştiu ce amuletă yoga pe care a primit-o de la alţi buimaci. Al treilea personaj e un nene. Ăsta de regulă e trecut de 40 de ani. Are ce are cu evreii, ungurii şi cu ţiganii. Ştie el că ţiganii ne vor îngropa pentru că fac mulţi copii, evreii conspiră etern împotriva blândului nostru popor, iar ungurii…! Ungurii, când nu vor neapărat să ne ia Ardealul, se scaldă în voie în sânge românesc! I-ar ucide pe toţi ăştia, dar, dacă taie cineva o găină lângă el, leşină. E un suflet milostiv! Să zicem că se întâmplă ca ăştia trei să se întâlnească. Au un punct comun: toţi sunt oameni civilizaţi în felul lor şi în aparenţă de bun simţ aşa că discuţia decurge în termeni normali. Fiecare va vorbi pe limba lui. Primul va zice de corporaţii, a doua va zice de masoni, al treilea de unguri (sau evrei, pentru variaţie). Nu se vor înţelege propriu zis şi nu vor ajunge la nici o concluzie comună. Vor ajunge, însă, să se aprobe unul pe celălalt cu cât vor produce gogomănii mai mari, tâmpenii mai flagrante. Un tablou ca acesta ar putea fi numit: unirea demenţelor. Şi unirea asta se petrece infinit mai des decât unirea României cu Moldova de peste Prut!
Posted on: Sat, 17 Aug 2013 17:00:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015