Se urasc dar se copiaza. Vraite in televiziuni - articol de Simona Catrina ,,Emisiuni cu format identic scot audienţe uriaşe, ai zice că suntem o ţară infectată cu o formă inedită de fixism. Dacă nu eşti concurent în vreun show (sau scandalagiu) nu se uită nimeni la tine. Câteodată, mi se face un dor nebun de ”Albumul duminical” socialist. Cenzurat de tovarăşii de la Cultură, puricat de toţi securiştii sub acoperire şi realizat în condiţii materiale lamentabile, tot era mai bun decât multe dintre emisiunile care se repetă obsedant şi care au netezit creierii telespectatorului modern. De exemplu, mă uitam deunăzi la Top Chef (Antena1) – ce vreţi, încă mai sper să învăţ să gătesc. Dacă lipeam un plasture pe siglă, aş fi crezut că sunt la ProTV, la MasterChef. Format identic, de zici că şi-au şmanglit unul altuia documentele secrete din calculator. Ştiu, o să-mi spuneţi că nu e vina lor, că sunt scheme internaţionale, preluate pe bază de nu ştiu ce licenţe. Dar dincolo de asta, de ce căscăm gura la programe gemene? Era o întrebare retorică. Dacă vreţi un show bun... La început, juraţii de la Top Chef erau blânzi ca nişte buburuze, dar au băgat ei de seamă că mieluşeala asta nu le aduce prea mulţi telespectatori. Aşa că au început să latre şi ei la concurenţi, ca să-i ajungă din urmă p-ăia de la MasterChef. Gustă din mâncăruri cu mimica brevetată de Florin, Cătălin şi Sorin (juriul protevist). Se strâmbă, mârâie, comentează maliţios. De fapt, nu e vina lor, românul nu se uită la televizor dacă nu aude un pui de ciondăneală, indiferent că e vorba de mâncare, muzică sau sport. Dacă vreţi un show bun... La început, juraţii de la Top Chef erau blânzi ca nişte buburuze, dar au băgat ei de seamă că mieluşeala asta nu le aduce prea mulţi telespectatori. Aşa că au început să latre şi ei la concurenţi, ca să-i ajungă din urmă p-ăia de la MasterChef. Gustă din mâncăruri cu mimica brevetată de Florin, Cătălin şi Sorin (juriul protevist). Se strâmbă, mârâie, comentează maliţios. De fapt, nu e vina lor, românul nu se uită la televizor dacă nu aude un pui de ciondăneală, indiferent că e vorba de mâncare, muzică sau sport. Cu toată sinceritatea vă spun că aş mai scrie şi altceva, dar n-am încotro. Atâta vreme cât o văd pe Drăguşanu – sau Slav, cum o cheamă acum (deocamdată) – pe toate canalele, mi-e imposibil să dezvolt alte subiecte fără să mă simt vinovată că neglijez păpuşa preferată a românului. Am senzaţia că am văzut-o într-o zi şi pe Animal Planet, se confesa melancolic unor girafe. La Discovery, în mijlocul unui documentar despre Hitler, mă aştept în orice clipă s-o văd pe Bianca ieşind din turela unui tanc. Ţip noaptea în somn, visez că a venit Bianca la Măruţă şi i-a mărturisit că se sinucide. Şi nu de alta, dar ar fi păcat s-o pierdem. Paradoxal, după ce mi-a tocat nervii, a ajuns să-mi lipsească. Dacă n-o văd cinci minute pe niciun canal, intru în panică. E ca un hamster la care iniţial m-am uitat chiondorâş, apoi mi-am dat seama că nu e vina lui dacă e nătăfleţ. Asta-i o glumă de-a geneticii, în fond. La ”Răi, da’ buni” – Bianca. La ”Acces direct” – Bianca. Barem în emisiunea Simonei Gherghe, omniprezenta a fost citată pe burtieră, cu o pompoşenie letală: ”Niciodată nu eşti prea slab”. Corect, aşa cum niciodată nu eşti prea tâmpit, întotdeauna mai e loc pentru un pic de sticleală. Antena1 ilustra acest panseu cu nişte imagini oribile, cu anorexice din toată lumea. S-a ajuns la o patologie a senzaţionalului. În altă ţară, ar fi fost dată în judecată, pentru instigare la foame cauzatoare de moarte. Dar la noi, e în afara oricărui pericol.
Posted on: Sat, 09 Nov 2013 21:59:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015