Seara de toamnă de Duiliu Zamfirescu Ah! ce frumoase-s serile de toamnă! Prin frunze reci doar un fior adie; S-arată-n deal, cu faţa purpurie, A nopţilor fermecătoare Doamnă. Pe câmpul veşted tainic ea-mprăştie Strălucitoarea-i negură albastră, O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră Atâta farmec ar putea descrie! Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul. În umbra lui mă simt prins de tristeţe: Există oare-atâta frumuseţe În fire, aşa cum o simţi tu, poetul? Ori suntem pradă o! gândire-amară! De-a simţurilor noastre amăgire Ce-aruncă-un văl frumos peste-o neştire, Şi totuşi, Doamne, ce frumoasă seară!
Posted on: Tue, 19 Nov 2013 16:12:02 +0000