Semnul cel dintâi de punctuație... Ferice de cel care crede în tine, ferice de cel ce te poartă la sân, de semnul acesta nu mi-e rușine, cum nu mi-e rușine că sunt bătrân! Cât de mult mi-a fost drag din pruncie când mă rugam și-l făceam pe ascuns! nu avea voie copchilul să știe de Adevărul din el nepătruns... Câtă lumină e în numele sfânt, cât întuneric și câtă durere! În semnul acesta de pe pământ e atâta împăcare și Înviere! Învățat-am Semnul Crucii de la Mama, Ca semnul cel dintâi de punctuație- Oriunde mergi copile, tu ia seama Ce mult a suferit această nație! Cu Biblia-i străpunsă de pumnale, Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi Strămoșii tăi au însemnat o cale Și de lumina ei să nu te-ndoi! Ce nobilă, ce trainică putere Avură ei, sărmani plugari și-oieri Când se rugau prin tainice unghere În limba asta, plină de tăceri. Ce teafără-i și dreaptă rădăcina, Întreg copacul pare un tumult, În ochii lor n-a scormonit rugina De două mii de ani și mai de mult Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci, Mânat de vreme și purtat de soartă, Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci, De Crucea care vindecă și iartă...
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 06:02:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015