Seneca Lucius Annaeus Dacă socoteşti că banii sînt un - TopicsExpress



          

Seneca Lucius Annaeus Dacă socoteşti că banii sînt un bine, te va strîmtora o sărăcie falsă, iar acesta este lucrul cel mai trist. Oricît ai avea tu de mult, se va găsi un altul care are mai mult decît tine, te vei simţi mai prejos de acela exact cu atît cu cît are el mai mult. După tine sînt la mare preţ funcţiile: iar atunci te va chinui faptul că unul a fost numit consul, că un altul a fost ales din nou: vei simţi invidie ori de cîte ori vei auzi repetat numele vreunuia în actele oficiale. Nebunia ambiţiei tale va fi atît de violentă încît ţi se va părea că nu mai este nimeni în urma ta, dacă ai pe cineva înainte. Vei socoti că moartea este răul cel mai mare, în vreme ce, de fapt, nu este nimic rău în moarte, în afară chiar de ceea ce o precedă: spaima. Te vor speria nu primejdiile, ci mai degrabă bănuielile; vei fi mereu tulburat de fantasme deşarte. Chiar şi pacea îţi va nutri spaimele; odată ce mintea şi-a ieşit din fire, nu se mai încrede nici măcar în ce e sigur, iar cînd spaimele acestea fără rost devin o obişnuinţă, omul nu mai este în stare să şi le stăpînească: nu ocolim primejdiile, ci fugim de ele, iar dacă cineva le întoarce spatele este încă şi mai vulneabil. Vei socoti că pierderea cuiva drag este răul cel mai amarnic – numai că purtarea asta este la fel de neghioabă ca şi să plîngi după frunzele pe care le pierd plantele ce-ţi împodobesc casa. Priveşte la lucruile ce te bucură tot aşa cum priveşti la plantele acelea1: bucură-te de ele cît sînt în floare. Întîmplările aduc lovituri în viaţă, o zi, una, o zi, alta; dar, după cum pierderea frunzelor este uşor de îndurat pentru că ele renasc, tot aşa e uşor de îndurat şi pierderea celor pe care îi iubeai şi pe care îi socoteai bucuria vieţii tale, pentru că, deşi nu renasc, îi poţi înlocui. „Dar nu vor fi aceiaşi.” Nici tu nu vei mai fi acelaşi. Fiecare zi ce trece, fiecare ceas, te schimbă; la ceilalţi însă această prădăciunea a timpului este mai făţişă, în noi înşine trece nebăgată în seamă, pentru că nu e la suprafaţă. Ceilalţi ne sînt răpiţi, în vreme ce noi ne sîntem smulşi nouă înşine pe furiş. La acestea nu te gîndeşti şi nu te străduieşti să lecuieşti rănile, ci îţi născoceşti singur pricini de îngrijorare, ba cu speranţă, ba cu disperare? Dacă eşti înţelept, struneşte-o pe una cu cealaltă: nu spera fără să disperi şi nu dispera fără de speranţă. Ramîi cu bine. Seneca
Posted on: Thu, 13 Jun 2013 18:52:13 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015