Sensul dumeriri. As vrea eu asta... Ieri, toata lumea era preocupata de sarbatoarea nationala de Sfanta Maria. 15 august, defel, incheie vara, asa se zice... Oile vin de la munte, de dormit pe prispa nu mai ai voie ca rad vecini de tine. Barbatii isi schimba palariile cu cusmele, multe cele, obstesti, ca la sfarsit de vara... Ca nu este asa, vremea caniculara ne demonstreaza. Apropo, stiti de unde vine termenul de vecin? De la latinescul vecinus, care insemna, in evul mediu, "taran dependent, obligat sa lucreze pamantul stapanului si sa aduca contributii in bani sau in natura". Sinonimele sunt iobag sau serb. Ce ma intriga pe mine este ca nici un obicei sau traditie de oras nu s-a construit pe tema datei "Adormirea Maicii Domnului". Tot ce am citit este legat de viata la tara. Oi, la munte, nu am. De dormit pe prispa, nu dorm. Am terasa. Palarie nu port decat atunci cand imi fac poza. Poza din stanga, de la capul de pagina, mi-a fost sugerata de elevi mei. Eram, inca mai sunt cu sufletul, diriginte al unei clase de liceu. Intrebarea mea este urmatoarea: cum de mediul urban nu a generat in mintea conationalilor mei si ceva traditii, obiceiuri de SântăMaria Mare? Toate sunt legate de "plaiutzul mioritic"... Sa fim toti oare o apa si-un pamant? Adica, venituri de la tara? Este posibil. Mirarile mele au nevoie de raspuns... Intre timp, dinspre o "casa conspirativa pocaita", defel, o viloaie din vecini, aud niste racnete ce aduc a melodie... Oameni de treaba, pe strada nu te saluta, au privirea piezisa, indiferenta... Pe femei repede la observi, au batic si sunt imbracate cu fuste de tergal pana-n pamant... Culorile? gri-petrol, negru, mov... Ehei, ce stim noi despre eleganta? N-am nimic cu pocaitii. Sa fie ei oare acea generatie intermediara, interfata dintre oras si sat? Asa imi da de banuit... Las, si ei sunt florile pamantului romanesc... Sarbatoarea mi-am petrecut-o in casa. In liniste si bucurie. Fara sa vad tipenie de om. Si, bine mi-o fost. Altii, nu stiu de ce, au nevoie de multime, de vanzoleala, de umblat cu genunchii de jur-imprejurul lacaselor de cult, pentru iertarea pacatelor personale. Daca se poate, si in avans... Poate am ajuns un dezaxat si nu stiu. Poate am fobie la oameni, la multimi de oameni cu privirea sugativa... Cu suflet sugativa. Viata care ne traieste ne arata un sens. Un sens national, la gramada, sub obladuirea a popilor, ce din asta traiesc. "Saga" patriei mai are nevoie de Caragiale, de acel om care a spus, "vad bine si simt monstruos...".
Posted on: Fri, 16 Aug 2013 09:07:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015