Simple reflecţii -Mintea e ca o flacără permanent hrănită de gânduri, instabilă, pâlpâitoare, mereu în schimbare.Focul care întreţine flacăra poate fi şi folositor dar şi periculos,în acelaşi timp.Oare ce voi alege:să mă ard sau să-l folosesc într-un mod benefic? -Gândurile vin şi pleacă în nestatornicia lor.Unele mă înalţă,altele mă coboară. Oare ce voi alege: să mă poarte unde vor ele, sau să le mân incotro vreau eu? -Emoţiile mă sugrumă şi mă vânează,pândindu-mă din ascuns ca să mă înhaţe.Dar bucuria transcende orice emoţie,căci doar această stare îmi apare ca fiind firească.Oare ce voi alege: emoţiile care mă duc în frică sau bucuria care mă călăuzeşte spre sinele meu? -Întunericul poate părea fascinant pentru o minte instabilă.Căci fascinaţia răului e ca o vulpe făţarnică,una fiind şi alta arătându-se.Dar lumina nu poate fi umbrită de făţărnicie.Oare ce voi alege: lumina sau întunericul? -Viaţa este ceea ce este,nici bună nici rea,nici lungă nici scurtă,nici grea nici uşoară.Dar ea este cu adevărat darul lui Dumnezeu pentru noi.Oare ce voi alege să fac cu acest dar: îl voi lepăda într-un colţ sau îl voi şlefui până va deveni un diamant? -Suferinţa e doar o atitudine nefirească care ţine de liberul arbitru.În starea aceasta "demonii" fricii mişună peste tot în jur.Dar când omul atinge bucuria sinelui,nici nu-şi mai aminteşte de suferinţă, iar pentru el, aceşti "demoni",nu sunt decât o plăsmuire creată de frică.Oare ce voi alege firescul sau nefirescul? -Dumnezeu nu poate fi despărţit de cel smerit,ci doar de cel mândru şi trufaş, care alege el însuşi să stea departe de El. Smerenia mă apropie de El,mândria mă desparte.Oare ce voi alege:să fiu mereu cu El sau doar uneori? -Curajul nu e ceva ce ar putea fi dobândit.Căci acesta ne-a fost dăruit ca o uneltă spre modelarea făpturii noastre.De multe ori e foarte dureros ca să ne sculptăm pe noi înşine.Frica toceşte fără milă această unealtă până când ea devine inutilă.Oare ce voi alege:o unealtă ascuţită sau una tocită? -Majoritatea oamenilor trăiesc într-o fugă fără oprelişte după marele "nimic".Neânţelegând că cu cât fug mai mult,cu atât "nimicul" se depărtează şi mai mult de ei. Dar cel conştient că poartă chipul lui Dumnezeu în formă umană, realizează fără efort că viaţa e mai mult decât disperarea de a plăti nişte facturi sau căutarea plăcerii trupeşti într-o agitaţie continuă. Oare ce voi alege:nimicul sau demnitatea?
Posted on: Thu, 18 Jul 2013 07:23:22 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015