Simtul masurii, mai de pret decat bogatia Si le-spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face, voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse, pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi, si nu se inbogateste in Dumnezeu... (Luca 12, 16-21) Era perioada strangerii roadelor...In cursul anului bisericesc, pericopele evanghelice sunt fixate tinandu-se cont si de anotimpul respectiv, de preocuparile oamenilor. In vremurile indepartate, comunitatile umane n-aveau reguli si legi ca in zilele noastre, deoarece atunci predominau izolarea, individualitatea s.a. Pentru cei ce inca se ocupa cu lucrarea pamantului si s-au trudit o vara intreaga, acum dupa ce au strans roadele pamantului incep sa se odihneasca. Toate sunt randuite cu multa intelepciune, de exemplu: daca pana acum era nevoie ca ziua sa fie mare pentru a avea fiecare timpul si lumina necesara sa se gospodareasca, iata ca acum au nevoie de odihna si ziua s-a micsorat ca trupul sa se refaca si sa-si poata continua lucrul anul viitor. Beciurile sunt pline, pregatirile de iarna s-au terminat si incepem sa ne strangere in jurul sobei... Poate ca multi gandesc ca si bogatul din parabola cand isi spune odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.... Chiar daca nu sunt un lucrator de ogoare, totusi pentru prima oara am avut gandul ca mult ne mai ingrijim de trup! Si spune Sf. Ioan Scararul: trupul este o sluga buna, dar un stapan rau. O retea intreaga de magazine ne ofera o gama larga de bunuri pentru masa; ne cumparam imbracaminte cat mai des si mai diversa; pasim cu mandrie caci si incaltamintea ne este eleganta si in functie de ocazii si anotimpuri; mergem la frizerii si coafoare pentru a ne infrumuseta si mai mult, machiatul este aproape deja sinonim cu spalatul pentru ca a devenit o necesitate pentru multe femei (fara sa fie!); dormim confortabil pe saltele si paturi comode; urmarim stirile din toata lumea la televizor sau la laptopuri cat mai avansate din punct de vedere tehnologic; etc... sa nu ma lungesc cu vorba pentru ca exemplele pot continua. Intr-un cuvant: traim confortabil! Oricat de saraci am fi, traim mult mai bine decat stramosii nostri. In acest sens exista un progres. Dar un progres foarte daunator sufletului, caci ramanem cu ochii pironiti pe aceste frumuseti si uitam de suflet, de Dumnezeu. Mai mult decat atat, multi incep si se incred in ceea ce au agonisit! Si aici se produce acea prapastie mare, atat de mare cat si prapastia dintre Lazar ce se afla in sanul lui Avraam si bogatul ce se afla in chinuri. Adevarul este ca toti ne nastem cu dorinta de a ajunge bogati. La un moment dat incepem sa credem ca ne multumim cu putin, dar putinul acesta trebuie sa ne acopere TOATE nevoile. Iar in cele din urma daca nu am reusit ceva din acestea, incepem sa avem sentimente ce conduc la un comportament mai mult decat neadecvat unui crestin. Iubitii mei, Sfintii Parinti considerau bogatia ca fiind furt!!... (Doamne cat de adevarat cuvantul acesta in zilele noastre!!). Cititi si voi ce spune Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur si ceilalti referitor la bogatie si veti intelege de ce au condamnat pe bogati si de ce au impartit cu saracii averile lor. Ingaduiti-mi insa sa va impartasesc si un alt gand: bogatia este o povara. O sarcina grea pe umerii tai, o viata ce nu are pace. Uitati-va la cei bogati care au tot ce le doreste sufletul, cati insa au pace? Cati dintre ei sunt multumiti de ei insusi?... Spunea un ganditor ca bogat nu este cel care are multe, ci cel care are cele mai putine nevoi!... Imi aduc aminte de o pilda din pateric in care un crestin evlavios a mers la un pustnic sa-i ceara sfatul si sa-l roage daca binecuvanteaza sa mearga la manastire. Din vorba in vorba, ii marturiseste pustnicului ca are putina avere si doreste sa o pastreze pentru vreo nevoie ce i se poate ivi. Batranul insa il intreaba: Daca ai avea in spate, cateva bucati de carne vie si ai incerca sa calatoresti undeva departe, poti fi in siguranta sau te vor ataca vulturii?. Gandindu-se pentru cateva clipe si in acelasi timp intristandu-se, raspunde: Imposibil! Sunt in pericol sa fiu si eu mancat de vulturi!. Atunci Batranul ii explica: Bogatia lumii acesteia este mare atractie pentru cei ce ne inconjoara. Asa cum iti risti viata calatorind cu aceste bucati de carne in spate, tot asa risti sa-ti pierzi sufletul din cauza vulturilor (gandurilor) ce nu-ti vor da niciodata pace. Asta au inteles acesti mari Sfinti Parinti si au impartit din dragoste tot ce aveau fratilor. Bogatia nu iti ofera altceva decat griji! Iar ei vroiau sa traiasca cercetand, implinind si daruind totul pentru Domnul. Hristos este singura banca, singurul cont care iti da fara sa-ti ceara inapoi nimic! Absolut nimic... Dar, cred si marturisesc dupa cum spunea Pr. Galeriu, ca intelesul acestei pilde spuse de Mantuitorul este altul: Eu -Iisus Hristos, ca Fiu si trimis al lui Dumnezeu- ma adresez si ascult ce spune sufletul tau! Aud si incerc sa comunic acestui adanc al fiintei tale pe care tu il neglijezi si care este nemuritor, caci ramane vesnic cu sau fara Mine. Acest adanc de care vorbea apropape neincetat Pr. Galeriu, acest adanc ma fascineaza din ce in ce mai mult. Acum putem intelege de ce de multe ori avem impresia ca Dumnezeu nu ne aude rugaciunea. Pentru ca rar ceea ce avem pe buze este ceea ce purtam in suflet, de foarte putine ori sentimentul se identifica cu cuvantul in comunicarea cu ceilalti. Iar atunci cand acestea se unesc, nu numai Dumnezeu ne asculta, ci reusesc sa comunic cu adancul celui de langa mine. A te pregati de moarte inseamna a te imbogati in Dumnezeu spunea Sf. Nicolae Velimirovici, aceasta este bogatia in Dumnezeu la care se refera Mantuitorul astazi. Acest gand ca rugaciune sa ne insoteasca: cealalta vreme a vietii noastre in pace si-ntru pocainta a o savarsi... si sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace si raspuns bun la infricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem. Arhim. Siluan Visan
Posted on: Sat, 16 Nov 2013 08:44:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015