Singurătatea, iar Abia acum încep să am putere, Singurătatea iarăşi m-a ucis, Când foc am dat, în noapte, la tăcere, Iubindu-te, mai rău m-am contrazis. Urmându-ne condiţia abstractă, Ni s-au ivit în cale teoreme, Şi când simţeam că timpul se contractă Ne-am istovit trezindu-ne devreme. În infinitul şoaptelor de ură, O răstignire foc la ochi ne-a dat, Cum haosul nu are o măsură, Iubindu-ne, în taină ne-am uitat. Iar mâna rece de atâta grabă A plămădit un trandafir de sânge, Şi toate câte-au fost mereu se-ntreabă De ce hotarul sufletului plânge? În ochii mei priveşte ce-o să fie, Ca un stindard, o stea te vei ivi, Tu-mi eşti mereu eterna veşnicie Şi singura pe care-o pot iubi. Cu ultima-mi rămasă izbucnire O flacără de curcubeu voi stinge Şi roua-n trecere va da de ştire Zăpezilor ce peste noi vor ninge.
Posted on: Sun, 15 Sep 2013 05:44:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015