Stiti care este criteriul dupã care poate fi recunoscutã iubirea realã ? Este BUCURIA. Când iubesti cu adevãrat esti fericit. Te simti împlinit si nu mai ai nevoie de nimic. În primul rând, nu ai nevoie sã primesti ceva în schimb pentru iubirea ta. Întelegi ce spun? Nu ai nevoie de cineva care sã te iubeascã ! Tu NU iubesti pentru a primi la schimb iubirea celuilalt. Iubesti pentru cã a iubi este ceva ce te face fericit. Iubirea realã existã doar atunci când nu mai ai nevoie de un alt om. Nu ai nevoie ca celãlalt sã te aprecieze, sã te laude, sã-ti acorde timpul lui, sã te facã sã trãiesti orgasme multiple sau sã-ti facã zilnic de mâncare. Aceasta nu este iubire. Este un gen de afectiune interesatã, un fel de a avea sentimente pozitive pentru oameni care te ajutã sã-ti împlinesti nevoile si dorintele personale. Într-o exprimare deloc elegantã sau diplomatã, tu nu îi iubesti pe oameni. Te folosesti de ei pentru a-ti satisface nevoile. Putem numi aceasta “iubire” în cazul în care convenim cã a iubi fãrã a astepta nimic în schimb este ceva ce nu poate face parte din realitate. Mi se pare cã lucrurile stau exact pe dos. A iubi neconditionat este o expresie a realitãtii, pe când orice altã formã de “iubire” este iluzorie. Realitatea, Sinele, Iubirea, Constienta, Dumnezeu, Fericirea - acestea sunt degete care aratã spre ceva ce, de fapt, nu poate fi cuprins în cuvinte, dar poate fi simtit, experimentat, trãit plenar. Când iubesti pentru a fi iubit sau când iubesti pentru cã esti iubit, pot admite doar cu mare îngãduintã cã aceasta este iubire. Însã acesta nu ar fi decât un fel de a ne fura singuri cãciula. Este ca si cum cineva care trãieste la câmpie se urcã la un moment dat pe o movilã si e convins astfel cã stie ce este un munte. Iubirea interesatã, adicã amestecatã cu nevoi personale, fãrã sã îti dai seama, stirbeste libertatea celuilalt. Dacã am nevoie de ceva de la tine pentru a fi fericit, dacã fericirea mea depinde de tine, te voi manipula, adesea inconstient. Ori, acolo unde manipularea creste, libertatea scade. Relatiile de cuplu, sunt pline de manipulãri si contramanipulãri, strãduinte inconstiente de a obtine afectiunea, grija sau banii celuilalt si frustrãrile corespunzãtoare esecului acestor eforturi. Iubirea realã dãruieste si uitã. Nu are un carnetel în care sã noteze: “Astãzi i-am adus flori. Ea ce mi-a adus?” sau “De 6 luni îi spãl sosetele si lenjeria intimã”. Iubirea care cere se transformã într-o închisoare cu pereti transparenti. Un numãr incredibil de oameni cred cã sunt liberi numai pentru cã peretii închisorii în care trãiesc sunt invizibili. Ai trãit vreodatã aceastã experientã? Sã oferi ceva cu bucurie, fãrã sã astepti nimic în schimb. Este o experientã mãreatã. Nu stiu dacã are termen de comparatie. Atentie! Nu mã refer la situatia în care ai oferit ceva fãrã a cere nimic în schimb, iar în “darul” tãu nu a existat nici un fel de entuziasm. Ba dimpotrivã, adânc în sufletul tãu, au existat resentimente, tensiune, senzatia de a fi obligat. Nu se poate vorbi de daruri în acest caz. Tu, cel adevãrat, nu ai fi fãcut asta, doar cã nu te-ai putut opune. Între a oferi locul în autobuz cu bucurie, respectiv dintr-un sentiment al datoriei existã aceeasi diferentã ca între un leu si un motan. Amândouã sunt feline, însã numai unul este regele animalelor.
Posted on: Wed, 20 Nov 2013 23:39:08 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015