Stăteam în bucătărie după o zi lungă și așteptam să fiarbă cartofii. Fără chef de vorbă, bineînțeles. Și apare. Apare ea. - Romeo, simt nevoia că va trebui să mă săruți în următoarele minute. O, sunt atât de drăguță, nici nu îți dai seama. Încă de la naștere mi s-a prezis că îl voi iubi și-l voi stresa pe Romeo. Totuși am terminat două facultăți, una la București, prostule. Și cât de bine fac dragoste, of, uită-te și tu la cartofii ăia. După câteva minute de tăcere. -Ți-am arătat ce parfum mi-am cumpărat? E cu semnătura lui Dali. Am predat economia la postliceală, măi, topografr amărât. Să știi că nu îți stă bine cu camasa aia, îți scoate burta în evidență – îți place tava asta de argint? Am cumpărat-o astăzi de la piață. Marș e singurul care mă iubește. L-ai auzit cum latră? Sunt o gospodină grozavă și fac o ciorbă de burtă, de mori în aer. Ai ajunge celebru, prostule. Ce ai făcut în dimineața asta, nu mi-ai dat nici un bip. Nu ți-a fost dor de mine? Ce zici, mai au mult cartofii ăia? (Orice asemănare cu personaje sau situaţii reale este pur întâmplătoare!)
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 18:26:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015