Subiectul pe scurt: Neavând un scop precis, într-o dimineață însorită de vară, ex profesorul Sergiu Ciocârlan, pleacă la o plimbare pe străzile orașului natal. Pașii îl duc în cartierul în care s-a născut cu peste șaptezeci și ceva de ani în urmă. Uimit de schimbările produse, fără să-și fi propus ceva în acest sens, din elementele răzlețe ale unui puzzle amalgamat, peste care s-ar fi așternut praful uitării, reușește să reconstituie în imagini vii conturul locului pe care-l credea cândva, centrul universului. Spre seară, frânt de oboseală, adoarme cu telecomanda în mână. După ce, într-o noapte de vis, retrăiește momente emoționante de sublimă revelație în calitate de licean în pragul examenului de bacalaureat / maturitate, în ziua următoare, ajunge împreună cu soția și cu proful de franceză, întâlnit întâmplător, în Pensiunea Scoruș unde vor să servească o simplă cafea. Alături de alți doi tineri clienți, fără voia lor, devin martorii unei duble tragedii în care soții Sorin și Liza Scoruș, patronii pensiunii, își pierd viața. Impresionat de proaspătul eveniment și de asemănarea celor două descendente cu defuncta, va așterne pe hârtie extraordinara lor poveste de dragoste care a început încă de pe băncile școlii, s-a continuat ceva mai târziu, undeva pe granița dintre sat și oraș, apoi la Restaurantul Central și, în final, în minunata casă moștenită de Sorin Scoruș de la părinții săi ce va deveni, după evenimentele din 89, Pensiunea Scoruș. Folosind cu discreție epitetul, metafora și alte mijloace artistice pe care le oferă minunata limbă a vechilor cazanii, romanul, în ansamblul său, impresionează și incită la dialog, iar eroii săi pot deveni modele pentru mulți cititori. Cu numeroase elemente romantice și situații ce presupun consum de adrenalină, acțiunea se îndreaptă spre un final care se va materializa în partea a patra, atunci când bunica, cu gândul la singurul nepot rămas în țară, își va aminti episodul în care acesta, la braț cu fata pe care abia o cunoscuse, le-a transmis o hotărâre promptă, luată de comun acord, dar care poate fi înțeleasă numai în concordanță cu atmosfera din jur. Privilegiați vor fi cititorii, deoarece, lecturând textul propus de autor, vor avea aceeași senzație cu a unui drumeț pe timp de arșiță care, la sfârșitul unei călătorii obositoare, se scaldă în undele repezi ale unui râu de munte – la început rece însă, pe măsură ce se aclimatizează cu răcoarea apei formată numai din stropi de rouă, rămâne încântat! În concluzie, sunt convins că, alături de alte minunate romane de dragoste din literatura contemporană, nu-și va face de râs suratele și că cititorul de proză care, fie și întâmplător, îi va răsfoi paginile, va fi încântat. Subiectul pe scurt: Neavând un scop precis, într-o dimineață însorită de vară, ex profesorul Sergiu Ciocârlan, pleacă la o plimbare pe străzile orașului natal. Pașii îl duc în cartierul în care s-a născut cu peste șaptezeci și ceva de ani în urmă. Uimit de schimbările produse, fără să-și fi propus ceva în acest sens, din elementele răzlețe ale unui puzzle amalgamat, peste care s-ar fi așternut praful uitării, reușește să reconstituie în imagini vii conturul locului pe care-l credea cândva, centrul universului. Spre seară, frânt de oboseală, adoarme cu telecomanda în mână. După ce, într-o noapte de vis, retrăiește momente emoționante de sublimă revelație în calitate de licean în pragul examenului de bacalaureat / maturitate, în ziua următoare, ajunge împreună cu soția și cu proful de franceză, întâlnit întâmplător, în Pensiunea Scoruș unde vor să servească o simplă cafea. Alături de alți doi tineri clienți, fără voia lor, devin martorii unei duble tragedii în care soții Sorin și Liza Scoruș, patronii pensiunii, își pierd viața. Impresionat de proaspătul eveniment și de asemănarea celor două descendente cu defuncta, va așterne pe hârtie extraordinara lor poveste de dragoste care a început încă de pe băncile școlii, s-a continuat ceva mai târziu, undeva pe granița dintre sat și oraș, apoi la Restaurantul Central și, în final, în minunata casă moștenită de Sorin Scoruș de la părinții săi ce va deveni, după evenimentele din 89, Pensiunea Scoruș. Folosind cu discreție epitetul, metafora și alte mijloace artistice pe care le oferă minunata limbă a vechilor cazanii, romanul, în ansamblul său, impresionează și incită la dialog, iar eroii săi pot deveni modele pentru mulți cititori. Cu numeroase elemente romantice și situații ce presupun consum de adrenalină, acțiunea se îndreaptă spre un final care se va materializa în partea a patra, atunci când bunica, cu gândul la singurul nepot rămas în țară, își va aminti episodul în care acesta, la braț cu fata pe care abia o cunoscuse, le-a transmis o hotărâre promptă, luată de comun acord, dar care poate fi înțeleasă numai în concordanță cu atmosfera din jur. Privilegiați vor fi cititorii, deoarece, lecturând textul propus de autor, vor avea aceeași senzație cu a unui drumeț pe timp de arșiță care, la sfârșitul unei călătorii obositoare, se scaldă în undele repezi ale unui râu de munte – la început rece însă, pe măsură ce se aclimatizează cu răcoarea apei formată numai din stropi de rouă, rămâne încântat! În concluzie, sunt convins că, alături de alte minunate romane de dragoste din literatura contemporană, nu-și va face de râs suratele și că cititorul de proză care, fie și întâmplător, îi va răsfoi paginile, va fi încântat.
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 04:10:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015