Sunt ani, în viaţa unui om, când acesta trăieşte tot într-o monotonie. Ce face el de fapt? Robotizează între: casă, servici, lectură sau cinematograf. Sunt ani când ajunge să constate, că nimic nu-l mai poate mulţumi şi-şi schimbă complet felul în care-şi condimentează traiul. O viaţă lipsită de condiment, e-o viaţă pierdută! Atunci, tot ce se cheamă trai monoton se transforma-ntr-o permanentă provocare. Ambiţia îl motivează, roadele muncii lui, mai apoi, iar cu trudă şi perseverenţă ajunge undeva destul de sus. Ce-l aşteaptă acolo e greu de prevăzut. Acolo sunt multe primejdii, acolo sunt griji care te obosesc şi-ţi îngreunează aripile, oricât de mult ţi-ar plăcea zborul....Şi-apoi vin şi vin în cascade multe situaţii de viaţă ce se cer gestionate; vin fără să fi întrebat sau să ai timp pentru a-ţi crea o strategie de apărare; vin precum apele înspumate ale unui râu ce-a ieşit din matcă. Ce poţi să faci? Construieşte un pod! Construieşte-l din dragostea celor care, deşi puţini la număr, ţi-au rămas loiali şi devotaţi; construieşte-l împreunând braţele tale cu braţele care-ţi sunt întinse spre a te susţine. Ai încredere! E greu să ai, dar încercă să deosebeşti oamenii care-ti vor binele de mulţimea care atât de mult şi-ar dori să te vadă prăbuşindu-te. Chiar şi câteva, când sunt vânjoase şi de încredere, ele pot face minuni. Construieşte podul alături de oamenii care i-ai simţit: plângând odată cu tine, râzând odată cu tine, bucurându-se alaturi de tine! Atunci şi numai atunci, nu te mai poate atinge decât trecerea în nefiinţă. Aceea ne e dată tuturor.
Posted on: Sun, 01 Sep 2013 16:41:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015