TO BE OR NOT TO BE. TARIFUL – INTRE HAMLET SI TAXIMETRIE. De când fenicienii au inventat moneda, toate mărfurile, serviciile, obiectele sau proprietătile au căpătat, din punct de vedere economic, o dimensiune care a permis ca toate cele descrise mai sus să capete valoare tradusă în moneda - inventată de fenicieni. Istoric vorbind, trocul stătea la baza tuturor schimburilor economice. Se mai poartă si în zilele noastre, prin unele regiuni ale pământului. La arabi, schimbul se face în cămile – traditional vorbind, mai ales atunci când e vorba de o căsătorie, în Africa în vite sau capre, iar în America colonială trocul se făcea în sclavi – negrii, care munceau de dimineata până seara pe plantatiile de bumbac ale latifundiarilor. Si în România – istoria ne arată că trocul se făcea prin împroprietărirea cu o parcelă de pământ sau cu o mosie, celor care aduceau plusvaloare boierului sau domnitorului de la vremea respectivă, prin fapte eroice în războaie sau aveau merite deosebite prin serviciile pe care le oferea fiecare, calitativ sau cantitativ. Dar majoritatea oamenilor folosesc moneda ca principal instrument de plată sau recompensă pentru produsul, bunul sau serviciul pe care îl primesc. Si acesta este denumit pret. Atâta costă si atâta se plăteste. Cost care este stabilit de producător, iar care cel care îl vinde, adică vânzătorul, îsi adaugă si el un procent si îl dă mai departe cumpărătorului, care îl cumpără cu moneda inventată de fenicieni si îl foloseste cum crede el de cuviintă. Asta în cazul pretului. Însă, în cazul taximetristilor, taxiurilor si dispeceratelor - dacă urmăriti si căutati în toată legislatia care ne reglementează, pe nicăieri nu este pomenit cuvântul - "pret". În orice formulare si în orice text, este vorba de tarif. Tarif de distantă, tarif extraurban, de zi, de noapte sau stationare. Tarif care nu se mai supune, asta dacă urmărim sensul cuvântului din punct de vedere economic, regulilor de pret, la fel cum în legislatia care ne reglementează nu o să găsiti nicăieri notiunea de cumpărător, ci numai pe aceea de client. În orice sistem economic, cu privire la preţ există puncte de vedere cu interese aparent diametral opuse şi anume: al producătorului şi al consumatorului. Astfel, în calitate de producător, se solicită un preţ, dacă este posibil cât mai mare, deoarece i-ar putea aduce un profit mai mare, dar acesta trebuie acceptat de către consumator şi ca urmare nu poate depăşi posibilităţile lui. În calitate de consumator, preţul este suma pe care eşti dispus să oferi pentru un bun sau serviciu, în funcţie de valoarea pe care o acorzi ofertei. În mod normal, preţul se stabileşte prin negocierea dintre producător şi consumator, negociere în care producătorul propune un preţ consumatorului, dar în final contează valoarea pe care consumatorul o atribuie produsului. Deci preţul se poate defini, ca expresie de cele mai multe ori financiară, a valorii atribuite de consumator în cadrul schimbului. El joacă adesea rolul decisiv în opţiunile cumpărătorului, iar preţul este acela care-i oferă o imagine a consumatorului asupra a ce trebuie să se aştepte de la un produs. Aceasta înseamnă, că stabilirea unui preţ mic nu va duce automat la creşterea vânzărilor, întrucât consumatorul se îndoieşte de calitatea produsului, iar un preţ mare poate fi susţinut printr-o imagine de marcă sau brand. Comportament economic care nu mai este valabil in cazul tarifului... Haideti că v-ati prins despre ce vrem să vă povestim în cele ce urmează...că doar sunteti taximetristi... Tarif – pret, producător - cumpărător, client - vânzător, notiuni care schimbă total conceptul de piată după care functionăm noi ca taxiuri si taximetristi. Notiuni care pot fi foarte usor confundate dacă nu esti economist. Si noi nu suntem economisti – vă aduceti aminte? Dar nici nu putem să stăm si să ne uităm indiferenti la peisaj, chiar dacă suntem taximetristi - atâta timp cât avem în comun cu cele descrise mai sus un element care stă la baza tuturor lucrurilor, indiferent cu care ochi ne uităm la ele. Si aceea este moneda – inventată de fenicieni. Monedă care se pierde între toate aceste notiuni economice si nu mai ajunge si în buzunarul nostru. Am analizat si noi mecanismele care fac ca această monedă să nu se regăsească în buzunarele noastre si am încercat să indentificăm piratii economici care nu tin cont de regulile economice sau de piată si au adus taximetria si taximetristii în situatia din acest moment, cine are interes ca tariful de care vorbeam mai sus să fie mic sau mare, cum în anumite texte de lege - cei care au interes interpretează tariful ca pret si pretul ca tarif, cine doreste ca taximetria să fie legiferată în acest mod, cine profită si cine pierde în toată această ecuatie, după 10 ani de reglementare. Un studiu de caz, bun de pus pe mesele sau birourile economistilor sau de predat ca lectie deschisă la orele de strategie economică. Să începem cu începutul… Vă spuneam mai sus că în calitate de producător, se solicită un preţ, dacă este posibil cât mai mare, deoarece i-ar putea aduce un profit mai mare, dar acesta trebuie acceptat de către consumator şi ca urmare nu poate depăşi posibilităţile lui. În calitate de consumator, preţul este suma pe care eşti dispus să o oferi pentru un bun sau serviciu, în funcţie de valoarea pe care o acorzi ofertei. Si cum – în cazul taxiurilor – le vedeti la orice colt de stradă sau statie de taxi – oferta e clar că depăseste cererea, clientul are de ales. Alegere pe care o poate face în functie de buget, venituri, confortul oferit, tarif/km, sau aspect interior sau exterior. Este clar că atunci alegerea clientului este ca la magazin - unde este vorba strict de pret – tariful nemaifiind valabil decât în cazuri psihologice - de aici si cifrele cu 9 în coadă (gen 1,39, 1,19, 3,49 sau 1,69). iar atunci clientul confundă pretul cu tariful – de aici si alegerea sa, alege un taxi din sirul de autoturisme care se pliază pe bugetul său – de fapt o anomalie, în conditiile în care acel taxi practică acelasi tarif, oferă acelasi nivel de confort, are tot patru roti si un volan, iar soferul suportă aceleasi grade Celsius ale temperaturii exterioare fie ca sunt cu plus sau cu minus. Totul se rezumă la cum e ambalat acel taxi si notorietatea firmei care îl dispecerizează. Dispecerizare care reprezintă o interventie în activitatea economică desfasurată de cel care prestează efectiv activitatea de taxi ca si transportator. Adică interventia “Brand-ului “ si a marketing-ului. Dispecerizare si interventie care are rostul ei în mecanismul care urmează să îl descriem în continuare. Se stie că taxiurile si taximetristii sunt aproape incontrolabili. Fie că sunt aproape tot timpul în miscare, fie că din punct de vedere fiscal este foarte usor să "optimizezi" această afacere în care cheltuielile cu reparatiile si combustibilul sunt deduse în totalitate, autoritătile au trebuit să identifice un mecanism care să permită – chiar dacă nu în totalitate - măcar partial, controlul acestei activităti. Si atunci au găsit în dispecerate principala pârghie de control a acestor taxiuri si taximetristi. Pârghie care – prin activitatea desfăsurată, si-a cerut si ea partea de monedă – inventată de fenicieni – fiind legiferată în consecintă prin obligativitatea dispecerizării. Mai ales că, initial, în anul 2003, autoritătile locale nu au dorit să se implice serios în activitatea de control ale acestor taxiuri, fie din lipsă de personal, fie din lipsă de interes patrimonial, rezumându-se la a elibera documente peste documente – vedeti si dumneavoastră câte documente trebuie să detineti la portbagaj pentru a vă desfăsura activitatea si rezumandu-se strict la încasări reprezentand taxe. Conceptul care a stat la baza reglementării activitătii de taximetrie în anul 2003, cu minima implicare a autoritătilor de la acea vreme desemnate să controleze această activitate, respectiv ARR - ul si Primăriile de sector - în cazul Bucurestiului - a dispărut, prin modificări legislative ale celor interesati financiar si care au readus sub control - monetar si autoritar această activitate, complicând excesiv o relatie care de fapt se rezumă strict la notiunea de cumpărător (client) - vânzător (producător sau prestator). Nimeni nu spune că asta este un lucru rău din punct de vedere al sigurantei si calitătii necesare prestării acestor servicii, dar introducerea sintagmei "Utilitate publică" în acest serviciu este cel putin fortată, având în vedere că aceste servicii se adresează ca principiu unor categorii restrânse de cumpărători (clienti), nefiind comparabilă cu cea - de exemplu - a distribuitorilor de pâine, o activitate care se adresează tuturor categoriilor de cumpărători. De mâncat pâine trebuie să mănânce toată lumea... corect? Dar această activitate de distributie nu este reglementată ca si serviciu de utilitate publică. Atunci de ce serviciile de taximetrie sunt reglementate ca utilitate publică si de ce nu sunt tratate ca atare, sustinute din bani de la bugetul local sau de stat si asimilate transportului public local cu adresabilitate tuturor categoriilor de cetăteni, sau asa cum există conceptul în toată Europa civilizată, să fie adresat consumatorilor care îsi permit un asemenea mijloc de transport iar autorizatiile taxi si investitiile în aceasta activitate să fie produsul întreprinzătorilor privati si să fie tratat în consecintă, cu reglementări minime si lăsând conceptul de piată liberă să îsi facă treaba? Întrebări legitime, cu răspunsuri care ne trimit cu gândul la aceiasi fenicieni si moneda inventată de ei...exprimată în milioane de euro... Nicio activitate economică nu necesită în momentul de fată atâtea documente si au valabilitatea atât de putin timp. Ne referim aici la atestatul taxi, document care are la bază, pentru mentinerea valabilitatii – aviz medical valabil 1 an, aviz psihologic valabil doi ani, Inspectia Tehnică Periodică – 6 luni, Metrologie – 1 an, Asigurare de persoane si bagaje – 1 an, RCA – 1 an (sau 6 luni), Casco – dacă aveti, Agreare 1 an, etc. Documente – zicem noi – necesare până la urmă pentru a desfăsura o activitate asa cum este cea de taximetrie, dar care are la bază un element important pentru mentinerea lor în valabilitate. Si aici regăsim bineînteles – moneda – inventată de fenicieni. Revăzând încă odată în descrierea de mai sus si toate aceste documente si elemente necesare în acest moment la desfăsurarea activitătii pe care noi o prestăm, începem să indentificăm pe cei care au interese, fie ei oameni de afaceri, autorităti, politicul sau asociatii profesionale, care se interpun între notiunea de tarif afisat pe usă si pretul pe care clientul îl achită, adică contravaloarea cursei – exprimată în monedă. De aici, având identificate toate elementele, putem să facem analiza din punct de vedere economic a ceea ce înseamnă întregul activitătii de taximetrie, revăzând ceea ce vă descriam mai sus - mecanismele care fac ca această monedă să nu se regasească în buzunarele noastre si au adus taximetria si taximetristii în situatia din acest moment, cine are interes ca tariful de care vorbeam mai sus să fie mic sau mare, cine doreste ca taximetria să fie legiferată în acest mod, cine profită si cine pierde în toată această ecuatie, dupa 10 ani de reglementare. 1. Clientul – consumator de servicii 2. Transportatorii autorizati – constituiti ca SRL 3. Soferii de taxi angajati 4. Transportatorii autorizati – constituiti ca PFA sau IF 5. Dispeceratele – ca activitate conexă serviciului 6. Prestatorii de servicii către taximetristi 7. Autoritătile locale 8. Autoritătile statului Pe o piată de mai bine de 500 de milioane de euro anual, atât cât reprezintă rulajul în economia reală generat de acest serviciu de taxi la nivel national, comparabil cu cel al Coca – Cola, de exemplu, Oltchim sau dacă vă place fotbalul, al clubului Real Madrid, cum se face că taximetria este una din cele mai rău văzute meserii, de ce taximetria este un refugiu social temporar si un atribut al celor care rămân fără loc de muncă, de ce soferul de taxi, adică cel care stă la pedale, nu îsi poate întretine familia din această activitate si este pe cale de a deveni caz social... Cine îi dă peste mâna care încearcă să pună acea monedă – inventată de fenicieni - în buzunarul propriu sau în bugetul familiei sale, de ce serviciile de taximetrie sunt din ce în ce mai proaste - analizând părerile consumatorilor acestor servicii - si de ce suprareglementarea nu aduce rezultatele dorite de către legiuitor ? Analiza noastră începe în ordinea descrisă mai sus fără a avea o motivatie clară. Asadar unul dintre cele mai importante elemente din tot acest întreg este clientul. In aparentă, clientul se pare că este cel mai mare câstigător din această ecuatie economică. Numai că lucrurile stau tocmai invers. Vă spunem si de ce. Oxford, Cambridge, Columbia, Princetown… Universităti economice de prestigiu din lume. Suntem siguri că nu ati studiat acolo. Nici noi. Dar, pentru că exista un dar, economistii scoliti pe la aceste universitati au un soc atunci când, din punct de vedere economic, discută despre România. Toate notiunile economice studiate de acestia nu mai au valoare când vine vorba de comportamentul consumatorului român. In timp ce în Occident toate mărfurile se ieftinesc, la noi toate se scumpesc, având preturi si adaosuri comerciale ridicol de mari comparativ cu cele din afară. De fapt un dezechilibru economic. Acelasi lucru s-a întâmplat si la taxiuri. La un moment dat, tariful pe/km a urcat, proportional cu puterea de cumpărare. Previzibil si conform cu momentele economice din acele vremuri. Dar consumatorul, în cazul nostru – clientul – imprevizibil asa cum îl descriu economistii, si-a facut socotelile si a constatat că e mai rentabil să îsi cumpere o masină decât să meargă cu taxiul zi de zi. Ratele la o masină erau egale cu monezile – inventate de fenicieni – pe care ar fi trebuit să le plătească la o bancă contabilizând comparativ pretul pe care trebuia să îl plătească la taxi lunar. De aici si traficul infernal în orele de vârf din perioada de dinaintea crizei economice, dublarea pretului la combustibili. Insă nimeni nu a luat în calcul căderea acestor preturi la taxiuri. Comportament imprevizibil, moment în care, economic vorbind, pentru client, a redevenit rentabil să meargă din nou cu taxiul decât să aibă o masină personală. Masină personală care acum îi aduce pierderi, prin impozite, taxe, asigurari, reparatii ocazionale, etc. Autoritătile, prin pârghia pe care au dat-o dispeceratelor, au venit în sprijinul clientului, complementar cu măsuri de încurajare a mersului cu taxiul si au eliberat, fie din considerente electorale, fie din cauza principiului – să fie pentru toti – autorizatii peste numărul si principiile de 4/1000. Vedeti si dumneavoastră – transportul public de suprafată – are câteva probleme... Autobuzele, tramvaiele si troleibuzele sunt goale la oră de vârf. Cu exceptia metroului, transportul public în comun de suprafată nu mai satisface nevoia de viteză, punctualitate, sigurantă sau confort ale cetătenilor. Si nu circula noaptea. Iar privirea autoritătilor si a clientilor a căzut înspre serviciile de taximetrie, la îndemâna tuturor. O statie radio conectată în permanentă cu un dispecerat, un sofer transformat în bodyguard, care e sanctionat atunci când întârzie 30 de secunde la o comandă si care e pe stradă oricând si oricât, prezintă în acest moment alternativa - viabilă si convenabilă si care îndeplinea, partial, o parte din aceste criterii de transport. Cine credeti că ar fi dispus, în zorii unei zile si pentru câte monezi , să fie bodyguardul unei domnisoare care a dansat toată noaptea într – un club si trebuie să ajungă în cartierul rezidential de la marginea orasului ? Ce autobuz te duce sau te aduce din si în fata blocului sau din cartierul plin de gropi de la marginea orasului, pe orice vreme sau la orice oră? Dar se punea accent pe accesibilitate acestor servicii din punct de vedere monetar. Si aici vorbim despre tarif. Chiar dacă aparent în unele orase mari din tara nivelul tarifului se pare că este rezolvat, se punea problema de a acoperi acest cost care teoretic ar trebui să reflecte importanta acestor servicii. Care pot însemna mai ales calitate si sigurantă. Poate însemna paza domnisoarei ostenite, care vine de la dans si aducerea domniei sale în conditii de sigurantă si calitate acasă. Dar care costă, sub forma tarifului. Iar autoritătile au găsit pârghia care să tină aceste tarife jos. Eliminând tariful de noapte sau extraurban. Netinand cont că este revelion sau Crăciun, zi lucrătoare, sâmbătă sau duminică. Cu sprijinul dispeceratelor. Tolerând si eliberând autorizatii de taxi multe. Multe si grămadă. Dispeceratele au vazut în aceast lucru o oportunitate prin care să îsi mărească veniturile. Doar dispecerizarea este obligatorie, nu ? Modificând legislatia. Legea 265/2007 a fost cel mai mare rău făcut taximetriei. Nationalizând taximetria prin contractele de gestiune delegată. Dând posibilitatea oricărei comune sau sat de pe langa marile orase să elibereze autorizatii de taxi. Fără respectarea principiuli de 4/1000 de locuitori. Principiu si autorizatii care au dus în 2009-2010 la scăderea tarifului. Ilegal – spun unii. Justificat din cauza crizei economice – spun altii. Dar cum comportamentul economic imprevizibil este aplicabil si la taxiuri si taximetristi - s-a căzut în cealaltă extremă. Mii de comenzi lunare neonorate în dispecerate. Miile de taxiuri care stau alandala în intersectii , în lipsa statiilor de taxi. Soferi de taxi care au constatat că e mai convenabil să lase mistria, surubelnita sau ciocanul si s-au angajat, la plan sau au inchiriat autorizatii, în timp ce patronii de firme de constructii, de restaurant sau de patiserii nu găsesc personal pentru angajare. Si sunt nevoiti să crească costurile cu salarizarea, cost pe care indirect clientul îl plăteste acolo, dar nu îl mai plăteste la taxi. O bere costa dublul unei curse cu taxiul - patru persoane, de acasă si până la restaurantul la care soferul de taxi tocmai a lucrat ca ospătar. Clientul nostru de taxi nu găseste un electrician, zidar sau bucătar bun. O spun si cei care au firme de constructii si nu mai gasesc salahori si zilieri pentru angajare. Pentru că sunt toti soferi de taxi. De aici si miile de reclamatii din dispecerate si calitatea serviciilor la taxi execrabilă. Accidente, maimute, tarife umflate, soferi exploatati, fără contracte de muncă, masini căzute si care nu sunt sigure calitativ, orele prelungite de muncă care tin soferii de taxi în pantofi sau papuci peste normalul igienic si axile care duhnesc. Pret pe care clientul îl plăteste indirect si suplimentar monezii – inventată de fenicieni. Pret care nu are echivalent în monedă si unde pierde cel mai mult. La calitate. Dar plăteste o cursă cu taxiul la jumatatea berii consumate în acea seară. A fi multi taximetristi si multe taxiuri nu înseamnă neapărat si calitate, poate însemna si inflatie. Inflatie care aduce numai rau din punct de vedere economic. Nu o spunem noi, o spun economistii scoliti la universitatile de care vă vorbeam mai sus. Si cititorii acestui site, prin comentariile lor. Acest articol este un rezumat reiesit din comentariile dumneavoastră. Dumneavoastră - taximetristii - chiar dacă inconstient sau nu - sunteti autorii acestui articol... care reflectă realitătile pe care le vedeti zilnic pe stradă si le constatati prin experientele dumneavoastră zilnice. Clientii si o parte din întregul descris de noi mai sus, parte care formeaza această activitate de taxi – autorităti, dispecerate, etc. încearcă acum să educe taximetristii, sanctionând comportamentele anormale sau neconforme prin moneda – inventată de fenicieni sau prin reclamatii la dispecerate, încurajând tariful mic, încurajând ca acest serviciu să fie lipsit de profitabilitate, calitate si sigurantă, dând peste mâna soferului de taxi care încearcă să pună moneda în bugetul familiei sale. Se numeste EDUCATIE PRIN INFOMETARE. Dar se uită un singur lucru – educatia prin înfometare nu functionează întotdeauna. Si de multe ori asta a dus la comportament imprevizibil si neconform cu directia dorită. Vinovatii întotdeauna plătesc atunci când adoptă un asemenea sistem de educatie. Istoric vorbind, am văzut ce a însemnat pentru România momentul 1989, ce s-a întâmplat în Grecia, Anglia – la Londra acum câtiva ani, în suburbiile Los Angeles-ului, vedem ce se întâmplă acum în Egipt, Libia sau Siria si chiar la noi, când măsurile de austeritate de acum trei ani impuse, tăierea salariilor sau a pensiilor a dus la răsturnarea unui guvern. Deja constatăm că plătile acestei educatii prin înfometare încep să se facă – prin scăderea calitatii serviciilor către cetateanul care, desi aparent câstigă, în realitate plăteste mult mai mult, prin nevoia de a întretine autoturismul propriu, prin scăderea calitătii serviciilor de taxi, neavând încredere să folosească serviciile de taximetrie asa cum sunt ele concepute si gândite în toată Europa civilizată, fie ele ca serviciu public, nationalizate sau de drept privat, adica în proprietate... Cetătean care va rămâne cetătean si nu client la taxi si care va căuta în fiecare zi câte o oră un loc de parcare autoturismului său în apropierea locului de muncă, care va plăti rate, asigurări, reparatii sau costurile ridicării autoturismului de către “Hingheri”, suportând comportamentele soferilor de taxi demne de dosare penale direct proportionale cu tariful, suportând mirosul axilelor de sub bratele care învart volanul peste limita stabilită stiintific de către cei care au elaborat codul muncii si conformă cu dorinta sau nepăsarea clientului, a autoritătilor sau a dispeceratelor. Conform axiomei – fiecare primim ceea ce merităm, în tot acest întreg care formează serviciile de taximetrie, clientul este cel mai mare pierzător chiar dacă aparent rânjeste la adăpostul unor tarife sau teorii, fie ele economice sau legislative care se elaborează pentru si în numele său. Asadar, atentie la educatia prin înfometare – este un concept care contrazice reguli economice, în contradictie cu teoriile economistilor scoliti prin universitatile de mai sus si a fenicienilor – inventatorii monezii de care vă vorbeam… Niciun client nu îsi doreste să aibă la volanul taxiului pe care tocmai l-a comandat la cel mai tare dispecerat din oras - un sofer înfometat. Anormali din punct de vedere comportamental si economic pot fi mai ales soferii de taxi pe care clientii îi suportă…dar si clientii pe care soferii de taxi sunt nevoiti să îi suporte… academiadetaxi.info/
Posted on: Thu, 25 Jul 2013 12:44:47 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015