TOLBA CU SAGETI Joienel şi... şpaga - De ce rozi creionul, Joienele dragă? - Nu găsesc o rimă la cuvântul şpagă, tot caut întruna, de când mă trezii... - Da` ce, Joienele, tu scrii poezii? - Ei, şi tu, mămucă! Fac o încercare, să o las perplexă pe învăţătoare, când voi citi mâine tema despre şpagă care se propagă, astăzi, ca o plagă, pentru că, mămucă, nu mai e de şagă, am ajuns cu toţii slugă la dârloagă, tu munceşti, ca vita, o viaţă întreagă şi nicio leţcaie nu strângi în desagă, în timp ce şpăgarii vile vor „să-şi tragă”, plătind pentru ele cam un sfert din şpagă. Justiţia noastră, oarbă, deci beteagă, se face că-i prinde, se face că-i leagă, că o fi bolnavă sau că o fi bleagă, cine, mămiţică, s-o mai înţeleagă, dacă e pe ducă şi nu are snagă să prindă şpăgarii, de ce se mai bagă? - Rimele, băiete, văd că-ţi vin şuvoi... - Aşa e, dar toate sunt de gradul doi, eu voiam o rimă care să atragă, să te înfioare, când auzi de şpagă! - Cine-ai vrea, băiete, să se înfioare? Pe şpăgarii noştri nici în cot nu-i doare că găseşti, la şpagă, nu ştiu care rimă, citind ei acestea, râsul şi-l reprimă, pentru că, băiete, toţi aceşti şpăgari nu sunt boi, ca tac-tu, sau simpli măgari. - Dar ce sunt, mămucă? - Ei sunt... pe cai mari.
Posted on: Tue, 12 Nov 2013 19:50:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015