Tabieturi de critic literar: Cosmin CIOTLOŞ: Prima tentaţie a fost să spun: nesul. Dar nesul nu mai e de mult un tabiet pentru mine. Am ajuns să mi-l prepar simplu de tot, rece, fără îndulcitori, fără lapte. (Mă mir că, totuşi, n-am renunţat şi la apă.) Durează cîteva zeci de secunde. De multe ori, îl beau de sete. Fie că sînt pe cale să-mi plătesc facturile, să mă întîlnesc cu un prieten sau să lenevesc pur şi simplu în casă. Evident că, într-un asemenea ritm, nu putea lipsi nici din ritualul săptămînal al cronicii. De şapte ani, de cînd ţin rubrica din România literară, nu cred să fi scris vreun articol fără trei-patru-cinci căni. Mari. Adevăratele preparative sînt, însă, altele. Cu cîteva ore înaintea deadline-ului meu (totdeauna mai drastic decît cel redacţional), deschid o carte care-mi face de ceva timp cu ochiul. Una despre care, din varii motive, sînt sigur că nu voi scrie prea curînd. Barthelme, de exemplu. Sau o ediţie Penguin a poemelor lui Blake. Foarte rar literatură română. Ultima dată m-am oprit la Radu Cosaşu. Belphegor. Oricum, ceva agasant pentru dulcea comoditate a stilului. Ceva care să-mi intrige frazele. Nu ştiu de ce fac asta, e un gest la fel de inexplicabil ca orice superstiţie burgheză. Iniţial, mi-a venit de la sine. Apoi s-a repetat, ca din întîmplare. În cele din urmă, am ajuns să nu mai pot altfel. sursa: dilemaveche.ro
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 15:38:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015