**,,Tatăl nostru... Sfințească-se Numele Tău ! A sfinți Numele lui Dumnezeu inseamnă a recunoaște, a privi cu respect, cu reverență, a-L mărturisi și proclama pe Dumnezeu ca sfânt. Noi nu adaugăm ceva la sfințenia lui Dumnezeu prin rugăciune, noi Îl proclamăm ca sfânt. Deși avem acces liber la Dumnezeu, putând oricând profita de chemarea pe care ne-a făcut-o și de calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o, să nu uităm că trebuie să I ne adresăm cu adâncă reverență. Expresia "Sfințească-se Numele Tău" echilibrează perfect expresia "Tatăl nostru". Prin aceste două adresări noi arătăm deopotrivă relația strânsă, intimă cu Dumnezeu ca Tatăl nostru, dar și onoarea, reverența pe I-o datorăm, ca Dumnezu. Apostolul Petru scrie "sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. " (1Petru 3:15). Aceasta înseamnă că trebuie să-L separăm pe Dumnezeu de tot ceea ce este comun și profan și să-I acordăm locul pe care Îl merită în viața noastră. Trebuie să fim totdeauna conștienți de prezența lui Dumnezeu și, în aceasta conștiență, să ne străduim să facem totul pentru slava Lui. Martin Luther a pus o întrebare în catehezele sale: "Cum este Numele lui Dumnezeu sfințit printre noi?" Răspunsul: "Când atât doctrina noastră cât și viața noastră sunt evlavioase și creștine". Atât în exprimare, dar mai ales în trăire trebuie să existe un echilibru perfect între “Tatăl nostru” și “Sfințească-se Numele ... ( Stefan Tohatan )
Posted on: Wed, 09 Oct 2013 05:58:37 +0000