Te-ai dus...Silva Kaputikian, Te-ai dus... dar sufletul meu ştie: Nu-i despărţire pentru noi. Ştiu, umbra mea o să se-aţie Pe orice drum vom fi noi doi. Eu casă-ţi sunt, îţi sunt şi cale, Duci chipul meu pe unde treci. Pătrund în gândurile tale Şi alta n-are loc în veci. Orice privire de femeie Ar întâlni privirea ta, Tot ochii mei or să scânteie Şi-n faţă pururi îţi vor sta. Oricâte voci să te-mpresoare, Tot vocea mea vei auzi, Voi fi în crengi dezmierdătoare Şi-n ochii nopţilor târzii. Cândva, acasă, într-o seară, Ai să te-ntorci, să-ţi aminteşti; Voi fi şi fumul de ţigară Şi raza stelei din fereşti. De-aş fi la orice depărtare, Te-ajung şi inima-ţi ating. La geamul tău sunt numai boare, Şi – vifor, geamul ţi-l împing. În clipa ta pătrund, şi-n casă, Şi – vijelie – voi sufla, Voi răscoli hârtii pe masă, Şi poate-ntreagă viaţa ta. Şi astfel n-ai să poţi uita.
Posted on: Mon, 21 Oct 2013 20:41:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015