Te iubesc, iubito, ca și când te-aș zidi într-un vis-mănăstire ce-i sortit să rămână ți-am spus-o în gând, apoi blând și șoptit firește, ți-am spus-o, în limba română./ Visez și plâng în limba română, pe mama, când sunt trist, o strig uneori. În limba mea, pentru unii păgână, am aripi, iubito, la subsuori. Cum aș putea, singur pe dealuri, să-mi strig ecoul, iar ecoul să mă înțeleagă dacă n-aș utiliza forța de luptă, forța din limba română întreagă. Mă apăr de furi în limba română cetatea mea poartă acest trainic contur, doinesc și iubesc în limba română și tot în limba română înjur. Apără-mi, Doamne, limba română, doar pe ea o mai am, cântul ei minunat, știu că-i țintă ades, iar destui, când o prind o găsesc trufanda, bună de violat. Ne-am donat, prin satrapi, și candoare și vise ne-am vândut, ca la târg, cu ciubuc, noi pe noi vă conjur, fiți zgârciți doar cu limba română să n-ajungă și ea pradă grea de război. Lucian Avramescu
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 17:02:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015