Timpul Ah, ce ciudat se poartă Timpul câteodată ba pare-a sta în loc ba parcă se dilată… Mai zilele trecute stăteam cu el de mână crezând că pot sărmanul să-l fac să mai rămână... Zâmbeam senin iar Timpul mă mângâia pe frunte credeam naiv de mine că-l fac să mă asculte… Chiar lumea-ncremenită părea că mă-nţelege ca fericit pe lume să fiu doar eu, e lege… Iar Timpul să-mi dezmierde a inimii trăire în loc stea pentru mine să mor de fericire... Dar Timpul…ce oroare, s-a dovedit nălucă m-a păcălit că-i sincer când el e doar de ducă… S-a-ndepărtat în grabă şi s-a pierdut prin spaţii iar eu îmi strig vecia pătruns de-a lui vibraţii… Şi simt că îmi voi pierde iubirea mea năucă şi-oi rătăcii prin lume doar cu un dor de ducă…; Acum…sunt tot mai trist iar Timpul e departe s-a dilatat prea iute şi doar dureri împarte… Pe inima-mi o ceaţă s-a pus ca o părere de ieri am fost ferice acum simt doar durere... Privesc cum Timpul trece prin spaţiile reci ; nu mă mai lupt cu Timpul dar voi iubi în veci… Iar celor care Timpul nu le-a adus nimic le spun să-l ţină bine cât Timpul l-e amic… Sandu Cătinean – din Bonţida
Posted on: Sun, 27 Oct 2013 13:08:00 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015