Toata viata am avut incredere in oameni. Desi toti ceilalti, incepand cu mama si incepand din copilarie ... ma sfatuiau tot timpul sa nu o mai fac. Sa fiu mai prudenta si mai retinuta. La ascultam cu atentie argumentele ... dar ele nu aveau nici o rezonanta in mine. Simteam ca nu pot altfel. Si mult timp am dus o lupta a contraargumentelor. Pana cand am inteles ca fiecare este liber sa creada ce vrea si sa faca ce vrea. Iar daca ei, ceilalti, ma sfatuiesc sa fac precum ei, o fac pentru ca imi vor binele, pentru ca ei "au incercat reteta" si a fost buna. I-am ascultat in continuare si inca-i ascult cu la fel de mult interes, insa fara sa ma mai lupt sa le aduc contraargumente. Iar interesul este acum altul, mai profund: acela de a-i cunoaste, de a intelege tiparele lor de comportament si de gandire. Nu pentru a-i judeca cumva. Nicidecum! Ci doar pentru ca intotdeauna oamenii m-au fascinat. Puterea si abilitatea fiecaruia de a construi intr-un anumit fel o conceptie, o parere, o convingere ... felul in care conecteaza informatiile ... chiar ma fascineaza! Nu voi renunta niciodata sa am incredere in oameni. Chiar daca acest fapt recunoscut "atat de public" imi va aduce probabil un alt sir de argumente pentru care sa nu o mai fac. Chiar daca ... a avea incredere in oameni inseamna un pic de naivitate, un pic de inconstienta, un pic de curaj si fooooarte multa asumare! Da, mi-o asum. Cu bune si cu rele. Mi-o asum pentru ca ... altfel nu pot. De fapt, altfel nici nu vreau. Si mi-o mai asum pentru ca stiu ca fiecare om, oricum ar fi el ... are acea samanta de minunat, de divin, de frumusete ... la care stiu ca pot sa ajung. SI mai stiu ca pot sa-i arat si lui ca o are. Poate ca suna exagerat, a infumurare. Nu e asa. Nu de asta o spun si o sustin. Ci pentru ca este un fapt in sine, concret, incercat si trait de multe ori. Nu voi renunta niciodata sa am incredere in oameni. Pentru ca nu am nimic de ascuns. Punct.
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 09:00:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015