Tot ce este nou în învaţatura lui Hristos este legat numai de taina Propriei Lui Fiinţări. Hristos nu S-a perceput pe Sine Însuşi numai ca Învaţator. Un Învaţator Care să lase oamenilor „o Învaţatură” care să poată fi răspîndită în lume şi prin secole. El nu atît „învaţă”, cît „mîntuieşte”. Iar învăţătura Sa morală nu cuprinde nimic mai mult decît ceea ce se găseşte în Lege şi Proroci. Citind cu atenţie Evanghelia, vom constata că principala propovăduire a lui Hristos nu este chemarea la milostenie, la iubire sau la pocăinţă. Ci miezul propovăduirii lui Hristos este El Însuşi. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (In 14, 6), „Credeţi în Dumnezeu, credeţi în Mine” (In 14, 1), „Eu sunt lumina lumii” (In 8, 12), „Eu sunt pîinea vieţii” (In 6, 35), „Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine” (In 14, 6), „Cercetaţi Scripturile... ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine” (In 5, 39). Pentru a propovădui în sinagogă, nu alege chemările prorocilor la iubire şi puritate, ci: „Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M-a uns; El M-a trimis...” (Isaia 61, 1-2). În controversatul pasaj din Matei 10, 37-38 se spune ca se renunţă nu „de dragul Veşniciei”, sau „de dragul Căii”, ci „pentru Mine”. Nici un învăţător nu a avut o pretenţie atît de exclusivă, totală, asupra sufletelor şi destinelor elevilor săi (Mt 10, 39). Chiar şi la Judecata de Apoi despărţirea se va face după atitudinea oamenilor faţă de Hristos, şi nu după gradul de respectare a Legii. „Mie Mi-aţi facut” (Mt 25, 40) – Mie, şi nu lui Dumnezeu. Mărturisirea lui Hristos în faţa oamenilor poate fi periculoasă. Iar pericolul nu derivă dintr-o propovăduire a iubirii sau a pocăinţei, ci din propovăduirea lui Hristos Însuşi. „...din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni...”(Mt 5, 11), „Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor...” (Mt 10, 18 ), „...veţi fi urîţi de toţi din pricina numelui Meu...”(Mt 10, 22). Ajutorul şi prezenţa lui Hristos nu celor ce se adună în numele „Unui Necunoscut”, ci acelora care se vor aduna în numele Lui: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu...” (Mt 18, 20). Înnoirea adusă de El vieţii religioase tocmai în aceasta constă: „Pînă acum nimic n-aţi cerut în numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (In 16, 24). În încheierea Bibliei se aude chemarea: „Vino Doamne Iisuse!”, nu: „Vino, Adevărule!”, şi nici: „Coboară, Duhule, asupra noastră!”, ci: „Vino, Doamne Iisuse!”.
Posted on: Mon, 01 Jul 2013 20:11:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015