Tradiţii creştine de Sâmbăta Rusaliilor – Moşii de vară Înainte de Duminica Rusaliilor sunt ”Moşii de vară”, o sărbătoare dedicată pomenirii morţilor. Cu această ocazie, în toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii, urmate de slujbe de pomenire a celor trecuţi la cele veşnice. Biserica Creştin-Ortodoxă a consacrat sâmbăta ca zi de pomenire a morţilor. Două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate în mod special pomenirii generale a morţilor: Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (a Înfricoşatei Judecăţi) şi Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor). Ambele zile poartă în popor şi denumirea de ”Moşi” (cea dintâi: ”Moşii de iarnă”, cealaltă ”Moşii de vară”), pentru că în ele facem pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri cei adormiţi. În Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor sau ”Moşii de vară”), Biserica face din nou pomenirea generală a morţilor, rugându-se pentru ei, prin rugăciunile şi cântările înscrise în slujba zilei din Penticostar, pentru ca şi ei să se bucure de darurile Sfântului Duh, a Cărui pogorâre este prăznuită în duminica următoare. * Datini şi credinţe ”Moşii de vară”, ţinuţi în sâmbătă Rusaliilor, reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Înainte, se credea că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană, în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau rituri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni, la care se bucurau toţi oamenii ce treceau pe acolo. De Rusalii, se dau de pomană vase de lut, căni, străchini şi vase de lemn (cofe), împodobite cu flori. Aceste vase se dădeau umplute cu lapte, vin sau apă. În unele din zone din ţară, ”Moşii de vară” începeau încă din dimineaţa sâmbetei de Rusalii. Atunci, se trimiteau pomenile amintite mai sus pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curăţate şi împodobite din timp, iar lumânările ard întreaga perioadă în care se desfăşoară ceremonialului de pomenire. Împăcarea sufletelor morţilor şi întoarcerea lor fără incidente în morminte depind de bogăţia ofrandelor (pomenilor) şi de respectarea ritualului. * Să ne cunoaştem originile sfinte • Numele Sfântului Niceta de Remesiana (prăznuit în aceeaşi cu sărbătoarea Sfintei Treimi, a naşterii Sf. Ioan Botezătorul – 24 iunie) este legat de istoria Bisericii noastre strămoşeşti, îndeosebi pentru contribuţia sa la răspândirea creştinismului pe teritoriul de formare al poporului român. De asemenea, prin scrierile sale întocmite în limba latină, care au apărut şi în traducere românească, s-a îmbogăţit patrimoniul spiritual al teologiei ortodoxe româneşti. Numele său este strâns legat de cetatea în care acesta a păstorit, anume Remesiana, oraş întemeiat de împăratul Traian. Acesta este situat la aproximativ 30 de kilometri est de oraşul Naisus (astăzi Niş), într-o regiune deluroasă, pe valea râului Nişava. El a fost păstorul acestei cetăţi între anii 366-414 d.H.
Posted on: Sat, 22 Jun 2013 19:17:31 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015