Traumele trăite mă făceau să mă tem să mai fiu eu. Îmi era teamă să mă mai îndrăgostesc și să mă mai arăt cu adevărat. Eram convinsă că dacă îmi voi deschide inima unui altul o va cotropi și va lua din ea tot ce va putea, ca mai apoi să plece și să lase în urmă un gol imens, durere și dor. Nu voi mai lăsa pe oricine să mă cunoască. Mai bine să fiu judecată greșit decât să fiu o țintă pentru ăia care se folosesc de oameni și-i rănesc. Ia să văd, oare dacă nu voi mai fi la fel de bună, de cuminte și de sensibilă, o să mă mai iubească cineva? Cred că e greșit să îți pui sufletul pe tavă de la început, pentru că dacă te arăți cu toate calitățile tale bune e și normal ca oamenii să se atașeze de tine și să te iubească. Poate că ar trebui să ne arătăm mai întâi cu defecte... iar dacă nu le avem, să le adoptăm pentru o scurtă perioadă. Așa am putea vedea cine e capabil cu adevărat să ne iubească necondiționat. Pentru că majoritatea oamenilor sunt superficiali și iubesc interesat... De azi voi testa oamenii. Nu mă voi mai grăbi să fiu o carte deschisă...
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 10:23:37 +0000