Trist,dar adevarat ! Dan Puric este un titan al filosofiei populare,unul din putinii romani in care mai licare o speranta de respect pentru trecut ,daca viitor numai avem. Este oglinda vie a relitatii crude din perioada in care traim ! Noi santem aici acum ,nu avem nimic de lasat trecutului viitor,iar deasupra noastra nu mai este nimic.O natiune dezbinata,un popor ratacit,fara viitor abandonat la marginea lumii in bataia vanturilor, purtat pe valurile inspumate ale unui trecut istoric zbuciumat, uitat si nerespectat de catre urmasi. Santem copilul orfan al lumii moderne din leaganul civilizatiei europene,handicapat si schilodit de trufia nemasurata a dusmanilor-prieteni ,vecini si de aiurea ,parasit la rascruce de drumuri pe marginea prapastiei uriasa intre trecut si prezentul fara viitor cert. Existenta nu ti-o garanteaza nimeni ,ti-o asiguri prin efort intelectual si fizic sustinut permanent. Nimeni nu iti da fara sa-ti ia.Lupta pentru existenta este dura ,dar primordial necesara! Demnitatea,onoarea sant virtuti mostenite ,transmise prin gena,dar si slșefuite prin educatie.Respectul nu se impune cu forta ci prin comportament si atitudine fata de cei din jur. Santem copii si fratii vitregi ai acestui” Coltisor de rai „ in care si-au pus amprenta si hoardele de navalitori ai tavalugul istoric maturand in calea lor puritatea constiintei de neam lasandu-ne inocenta,cosmopolitismul, ignoranta,snobismul ce au provocat dezordine nefireasca in sufletele noastre. Vitregiti de soarta dormitam intr-o letargie inconstienta prelungind agonia prevestitoare sfarsitului prematur al neamului. Napastuiti,vlaguiti de seva energizanta a culturii si constiintei de neam ne saltam pe varfuri cu calcaiele in aer privind cu jind in ograda vecinilor ,mai gospodari decat noi, si ne luam zborul spre alte haturi lasand in urma haosul si mezeria indolentei nesfarsite. Acest comportament il au si alte vietati de Pamant traite in salbaticie ,sau domesticite.Albinele ramase fara matca, in urma unui atac masiv al intruselor mai bine organizate , aflate in in impas fara sanse de supravietuit se aliaza cu populatia agresoare ajutandu-le,chiar la transvazarea rezervelor de hrana in stupul atacatoarelor, care le-e transforma in sclave. Stupul parasit va fi populat de un nou roi natural bine organizat, stapanit de un suflu nou de energie cu spirit novator.Are loc ,astfel, o primenire naturala a unei comunitati in goana neobosita de perpetuare a speciei. Spre deosebire de aceste specii de insecte ,care lupta pana la epuizare pentru mentinerea integritatii, populatia””umanoida””a acestui teritoriu de vis asteapta blazata in sfarsitul dezastros iminent. Santem deja in ceasul al 12-lea, in cadere libera.Mai avem deasupra noastra o umbrela firav protectoare de lovitura de impact ,care depinde de indemanarea pilotajului nostru spre a salva ce se mai poate. „”ROST… de Dan Puric. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri." Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc. României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința. Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor. Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește. Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.””
Posted on: Mon, 22 Jul 2013 07:01:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015