Tu... nu mai eşti Tu... nu mai eşti... Deja e alta... Şi poate nu mai poate fi... Ar fi ceva... dar ce? Un gata! Amorul nostru s-a sfârşit! Când peste tot un soare curge, O lună palidă-ncălzeşte, O inimă pe veci comună Şi un amurg ce ne sfiţeşte. O clipă este prea utilă, Ca să repari ce s-a stricat, Cum pentru inim-o pastilă Şi o dulceaţă pentru cap. Tu să repari cu alte piese, Căci cele ce s-au folosit, Se strică iar, ceva nu iesă Şi lanţul este ruginit. Să punem alte circumstanţe, Să facem noi hotare, noi, Să întărim din nou speranţe Şi alte câmpuri pentru flori. Din nou azi este farmec negru, Cel care noaptea la zidit, Sunt celebrat de glas integru Şi de un alt aproape chip. Tu... nu mai eşti... Deja e alta, Şi-s alte scrisele poveşti, Şopteşte zorul, spune noaptea Numai că tu... nu mai şopteşti. Nu am nevoie de vechime, În alte ceruri am intrat, Sunt alinat de gingăşie Şi sunt iubit cu-adevărat... Nici glasul tău nu-mi pare astăzi, Atât de sfânt cum a fost ieri, Îţi spun adio, stea albastră, Mă dau cu-avânt în mâna ei. (întreg textul) Ion Creangă
Posted on: Sun, 27 Oct 2013 18:00:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015