Turnul minei Petrila poate deveni faimos, la fel ca Turnul din Pisa Și unui anonim decedat îi pui o cruce la căpătâi pe care să scrie că a trecut prin această lume. Responsabilii din Valea Jiului rad tot, lăsând pradă uitării fapte și realizări remarcabile ale predecesorilor noștri nepunându-le nici măcar o cruce pe care să scrie... ”a trăit și l-am omorât”. Valea este seacă în acest sens. Pentru a nu se mai întâmpla asta, un grup de inițiativă din Petrila - Ion Barbu, Benor Voicescu, Bujor Bogdan, Constatin Jujan – ”se luptă” de câțiva ani să demonstreze că o parte a patrimoniului indistrial poate deveni sursă de regenerare. O nouă soluție absolvă decidenții de reponsabilitate. Poate așa merge... ”Valea Jiului este ca o casă minunată ai cărei locatari n-au idei, nu conștientizează bogăția istoriei acesteia, nu au sentimentul de apartenență, de mândrie că aceste locuri poartă pecetea unor fapte ale răboinicilor lumii, că aici au funcționat cele mai grandioase proiecte economice modiale, cum a fost Preparația Petrila, cum este mina cea mai adâncă din România. Apoi istoria scrisă de mineri, una dintre cele mai zbuciumate... Nimic din toată această istorie nu este pusă în valoare, s-a distrus și se distruge totul. Au fost zadarnice, de exemplu, eforturile societății civile, la Petrila, cu acele ateliere cu arhitecți pentru a găsi soluții pe care să le ofere administratorilor pentru a avea turism urban, industrial, după exemplele țărilor civilizate. Cum să aveți turism aici, când nimeni nu știe câtă încărcătură au aceste locuri, pentru că nu există măcar o singură valorificare cu adevărat prețioasă. Păcat, mare păcat că inconștiența și prostia, lipsa simțului valorii tronează printre decidenții de aici. Nu este suficient să-ți mături casa și să vopsești gardul. Asta ține de chestiuni elementare. Trebuie să-i arăți măreția, nu s-o îngropi” – a declarat, dezamăgit , prof.dr. Florea Ioan Duinea, universitar la Craiova, aflat în stațiunea Straja Lupeni. Există și se manifestă oameni ai Văii în spiritul celor spuse de profesorul din Craiova, dar cine să-i audă? Mereu a fost invocată lipsa banilor în a se motiva nepăsarea din rândul decidenților. Dacă este să stăm până exisă fonduri, nu s-ar realiza nimic, niciodată. Forța locală este nebănuită, dacă oamenii se mobilizează animați de mândria, dar și de reponsabilitatea față de realizările înaintașilor... Grupul de inițiativă civică a Petrilei a mobilizat o țară, dar fără folos A existat, și încă mai există un grup de inițiativă pentru valorificarea sitului industrial Petrila - Ion Barbu, Benor Voicescu, Bujor Bogdan, Constatin Jujan – care a fost susținut în acțiunile sale, de a găsi soluții, de mulți petrileni, chiar de instituții precum Universitatea din Petroșani, fosta CNH, Ordinul Arhitecților din România, filiala Hunedoara și alte universități din țară care și-au trimis cei mai buni studeți la atelierele de la Petrila, dar și Primăria Petrila, care a precizat din start că nu are bani dar este deschisă... Au fost acțiuni de anvergură, ale căror costuri le-au suportat oameni conștienți că dacă nu se pune în valoare istoria acestor locuri, orașul moare odată cu mina Petrila. Mai mult, s-au luptat ca Petrila să fie inclusă în traseul raliului Red Bull Romaniacs, la care au participat peste 300 de rideri, motocicliști din întreaga lume, iar ”traseul tehnic” a fost printre ruinele Preparației Petrila. Declarațiile riderilor de la acel moment au fost extrem de favorabile numind partea de traseu industrilă ca fiind ”surpriza de la Petrila, în condiții fantastice”. Așa a ajuns Petrila în toată presa națională și internațională... Dar nu s-a materializat nimic. Societatea Națională de Închideri Mine Valea Jiului va rade orice urmă a celor peste 150 de ani de minerit, așa cum se întâmplă cu cea mai mare preparație a cărbunelui din lume, cea de la Petrila, închisă în anul 2003. În cartea ”Mina Petrila - 150 de ani de activitate în mineritul industrial”, autori Costantin Jujan și Tiberiu Svoboda, apărută în 2009, - o lucrare frumoasă prin abordare și complexă prin conținut – se spune: ”Consiliul de administraţie a minelor Statului Petroşani a declarat 12 decembrie 1869 ca dată oficială de intrare în exploatarea a primei mine subterane din Valea Jiului, care în continuare va funcţiona sub denumirea de MINA DEAK FERENCZ –PETRILA”. Cer doar ca turnul minei să nu fie demolat Grupul de inițiativă a salvării unui însemn al trecerii prin această lume a unei activități miniere remarcabile, Petrila fiind prima mină subterană, a venit cu o nouă idee care nu ar pune la cheltuială autoritățile și materializarea ei ar putea spăla rușinea nepăsării. ”Am dori ca măcar turnul minei să nu fie demolat. Gândiți-vă că Pisa nu este cunoscută în lume ca fiind orașul cu cel mai mare aeroport din regiunea Toscana și nici că a fost în Evul Mediu cea care controla flota de la Mediterana, ci prin turnul său, care a devenit în timp principal obiectiv turistic. De aceea s-au și implicat autoritățile locale în consolidarea sa reducându-i înclinarea. Și Petrila ar putea avea turnul său. Și ar putea fi dat în administrare și păstrat așa, necosmetizat, pentru a-i păstra valoarea. Trebuie doar construite niște porți și o amenajare interioară minimă, care să aducă informații despre aceste locuri, prin voluntariat. Așa este și Zidul lui Rommel, Vulpea Deșertului, din Caen. Este necosmetizat și atunci când calci printre ruine ai un sentiment extraordinar de retrăire a istoriei, locul unde s-a desfășurat inteligentul plan de apărare numit Zidul Atlanticului. În cazul Petrilei, nu știu cum putem determina conducerea SNÎM și aturitățile locale să găsească o astfel de soluție, să păstrăm turnul minei Petrila”- a declarat Bujor Bogdan, un specialist cu vechi state în mineritul Văii Jiului, fost prefect de Hunedoara și puternic legat de aceste locuri. Că veni vorba de Vulpea Deșertului, mareșalul Edward Rommel descrie în cartea sa „Infanteria atacă“, publicată în anul 1937, partea a III-a: ”Război deschis în România şi în Carpaţi”, focurile de hărțuire și atac până spre Muntele Tulișa din zona Uricaniului... Pentru a convinge atoritățile, respectiv conducerea SNÎM, - care, spun surse din interiorul Societății, nu agrează acest grup de inițiativă – încercă să pună pe masa acesteia soluția, iar Societății de închideri îi rămâne doar să... vrea să păstreze turnul de la Petrila. În asemenea cazuri nu contează dacă ne plac sau nu ochii colaboratorilor, ci ceea ce lăsăm în urmă. Asta, pentru a nu ne blestema urmașii că nu le-am lăsat nimic moștenire și am mai și distrus orice urmă a predecesorilor trăitori pe aceste meleaguri. cronicavj.ro/wp/?p=21455
Posted on: Wed, 20 Nov 2013 07:49:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015